Povestea medaliei de aur cu chipul lui Constantin Brâncoveanu bătută la Alba Iulia, folosită drept cap de acuzare la decapitarea domnitorului
0
Medalia de aur cu chipul lui Constantin Brâncoveanu a fost bătută în monetăria de la Alba Iulia în 1713. Dupa trei secole s-a „întors“ acasă şi este expusă la Muzeul Naţional al Unirii.
Moneda de aur dedicată domnitorului Ţării Româneşti este expusă, alături de cărţi rare ce au fost răsfoite de cărturari precum Antim Ivireanul şi Constantin Brâncoveanu. „Medalia se înscrie în circuitul relaţiilor speciale pe care le-a avut Constantin Brâncoveanu cu Cetatea Bălgradului (n.a. Alba Iulia)“, explică Florin Bogdan, curatorul expoziţiei de la Muzeul Naţional al Unirii.
Medalia, folosită drept cap de acuzare
Textul de pe avers, „CONSTANTIVS.BASSARABA DE.BRANKOWAN“, încadrează chipul gravat al domnitorului, care este reprezentat privind spre dreapta. Domnitorul poartă căciulă de blană cu penaj prins cu agrafă, haină ornamentată,mantie cu guler de blană închisă cu o broşă, căptuşită cu hermină.
Pe revers, apare textul „ D: (EI) G (RAŢIA) VOIVODA.ET.PRINCEPS.VALACHIAE.TRANS.ALPINE“, încadrat de stema Ţării Româneşti: acvila cruciată, cu zbor deschis, având în dreapta soarele şi semiluna în stânga. Anul baterii la Alba Iulia, 1713, este trecut la picioarele acvilei.Compoziţia este înscrisă într-un cerc perlat, flancat de doi balauri limbaţi, timbrat de boneta princiară, prevăzut în centru cu un glob şi o cruce.
Medalia de 17,349 grame, aflată într-o stare de conservare foarte bună, are o poveste care ne duce spre sfârşitul tragic al domnitorului Brâncoveanu „Domnitorul nu avea dreptul să bată monedă pe care să fie reprodusă imaginea sa, acest lucru era interzis de sultani. Brâncoveanu a hotărât să-şi bată o medalie comemorativă aici, la Alba Iulia. Medalia a fost folosită drept probă în procesul de la Constantinopole, în urma căruia a fost decapitat (n.a. în anul 1714)“, consideră Florin Bogdan. Specialistul face referire la cel de-al nouălea cap de acuzare: „baterea de monede de aur în Transilvania, în formă de medalii, cu valoare de 2 până la 10 galbeni“.
Cel mai probabil, numărul medaliilor cu chipul lui Brâncoveanu a fost de ordinul miilor. Monedele nu au fost folosite în tranzacţii comerciale, ci erau dăruite de către domnitor, în scop protocolar. Cele mai multe medalii cu chipul domnitorului au fost topite imediat după moartea lui Brâncoveanu. Acum, se mai păstrează doar 5 exemplare.
Evanghelia sărutată de Împărăteasă
În expoziţia de la Muzeul Naţional al Unirii pot fi văzute 35 de cărţi vechi rare. Dintr-o însemnare pe o Evanghelie tipărită de Antim Ivireanul la Snagov, în 1697, aflăm ca această carte a fost adusă la Alba Iulia de Episcopul transilvănean Atanasie Anghel. „Această Sfântă Evanghelie ieste a vlădichăi Atanasie la călugărire“, spune notiţa de pe prima pagină a cărţii.
„Cel mai probabil, Episcopul a primit-o de la cineva din mediul Bisericii Ortodoxe din Ţara Românească, acolo unde erau sfinţiţi Episcopii ortodocşi ai Transilvaniei“, explica curatorul expozitiei, care este bibliotecar la Muzeul Naţional al Unirii. Textul este redactat în Limba română, dar cu litere chirilice.
Cartea a ajuns şi la o biserica greco-catolică din Zlatna (judetul Alba). Preotul locului scrie pe o filă a carţii că, in 23 august 1817, la slujbă au asistat doua feţe împărăteşti: Împaratul Francisc I şi soţia sa, Carolina Augusta.
„Probabil, nu mulţi preoţi se puteau mândri la vremea respectivă că la slujbele ţinute de ei au asistat Împăratul şi Împărăteasa de la Viena. Mai mult, acelaşi preot notează că Împărătesa a sărutat Evanghelia, la finalul slujbei“, ne explică Florin Bogdan.
Primul abecedar românesc
Dintre rarităţile bibliofile pe care le mai puteţi admira, amintim Bucoavna, primul abecedar românesc (1699), tipărită la Bălgrad, de Mihai Iştvanovici, ucenicul lui Antim Ivireanul. „În prima parte a abecedarului găsim slovele sau litere chirilice şi grupurile de litere. Textele cărţii sunt bisericeşti. Cei mici învăţau cele zece porunci biblice, Tatăl nostru, Crezul. Textele din această carte au fost reproduse în alte abecedare tipărite până la începutul anilor 1800“, susţine Florin Bogdan
Cel mai probabil, abecedarul a ajuns în şcolile ce existau în jurul bisericilor din spaţiul transilvan. Un astfel de abecedar era scos din uz abia în momentul în care nu se mai distingeau slovele sau se rupeau filele. Este motivul principal pentru care abecedarele sunt cele mai rari cărţi româneşti vechi. Rata de folosire a unui astfel de abecedar este estimată la 15-20 de ani.
Abecedarul expus la Alba Iulia se pastrează doar în trei exemplare (două în Romania, unul în Anglia).
Imagine dintr-un atelier tipografic in anii 1900
Ne atrage atenţia şi o carte cu comentarii despre Psalmii lui David, tipărită la Veneţia, în 1700. Tipăritura este importantă şi prin prisma foştilor proprietari: profesorul personal al lui Dimitrie Cantemir- dascălul grec Ieremia Cacavela şi deţinătorul celei mai importante biblioteci umaniste din spaţiul românesc- stolnicul Constantin Cantacuzino. Ulterior, tipăritura a ajuns la Institutul Romano-Catolic din Alba Iulia, unde se şi păstrează. Prin povestea sa, cartea „uneşte“ Moldova, Ţara Românească şi Transilvania.
Expoziţia propune un itinerar în lumea cărţii, a tipografilor, a tipografiilor, dar şi a bibliotecilor unor personalităţi precum: Antim Ivireanul, Atanasie Anghel, Constantin Brâncoveanu, Damaschin Dascălul.
Prima reprezentare grafică a unei tipografii, anii 1600
Cărţile rare provin de la Biblioteca Academiei Române-filiala Cluj Napoca, Biblioteca Sfântului Sinod, Biblioteca Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, Biblioteca Judeţeană Mureş, Biblioteca judeţeană „Astra“ Sibiu,Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi Muzeul Naţional al Unirii.
Expoziţia poate fi vizitată până la sfârşitul lunii în curs. (Articol scris de Nicu Neag)
Se încarcă comentariile...
