Magia Apusenilor. Imagini spectaculoase cu cele mai frumoase atracții turistice din această zonă a țării VIDEO

Parcul Natural Apuseni se află în vestul țării, în partea central-estică a Munților Apuseni, înconjurat de Masivul Vlădeasa la nord, Munții Pădurea Craiului la nord-vest, Munții Bihorului la sud, Munții Gilău la est și Munții Codru-Moma la sud-vest.

Cascada Evantai din zona Parcului Natural Apuseni FOTO captură video Youtube

Reprezentanții Parcului Natural Apuseni au publicat un film de prezentare a zonei pe care o gestionează, care surprinde imagini spectaculoase. Zona este patria animalelor sălbatice, de la urs, lup, pisică sălbatică, râs și până la capră neagră, dar și a plantelor de interes național.

Parcul Natural Apuseni este unul dintre cele 22 de parcuri naționale și naturale administrate de Regia Nationala a Padurilor – Romsilva și are o suprafață de 75.784 de hectare, în zona Munților Apuseni, pe teritoriul județelor Cluj, Bihor și Alba. Filmul a fost realizat în cadrul unui proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014 – 2020.

Munţii Apuseni reprezintă, în ansamblu, una dintre cele mai pitoreşti zone din ţară. O demonstrează dezvoltarea rapidă a conceptului de turism rural, prin înfiinţarea a sute de pensiuni în ultimii ani, în timp ce Valea Arieşului poate fi locul perfect pentru petrecerea unui concediu la munte.

Relieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peșteri (Peștera Urșilor, Peștera Meziad), chei (Cheile Turzii), defilee (Defileul Mureșului). Altitudinile nu depășesc 2.000 de metri, cu maxime de 1.849 de metri, la Vârful Bihor, 1.836 de metri - Vârful Vlădeasa, respectiv 1.826 de metri - Muntele Mare. În medie altitudinile oscilează în jurul a 1.000 de metri. 

Pentru cei mai puțin interesați de natură există posibilități de turism cultural în Țara Moților sau industrial, precum mocănițele de la Abrud și Brad sau galeriile romane de la Roșia Montană.

Munţii Apuseni au cel mai ridicat plafon al aşezărilor omeneşti din Carpaţii Româneşti, cătune de locuire existând deseori la peste 1.000 de metri altitudine. Caracterul lor esenţial sunt masivele muntoase joase, încadrate de depresiuni largi, care permit o bună cultivaţie şi o circulaţie lesnicioasă. Trecerea de pe un versant pe un versant pe altul se face cu relativă uşurinţă.