FOTO Biserica reformată din Abrud, „fortificată“ cu magazine de piese auto, telefonie mobilă şi materiale de construcţii
0
Pe lângă menirea principală, cea de lăcaş de cult, Biserica reformată din Abrud, judeţul Alba, este şi locul de unde oamenii locului îşi pot cumpăra haine noi, dar şi la mâna a doua, materiale de construcţii, drujbe, piese de schimb la maşină, dar şi telefoane de ultimă generaţie.
Biserica calvină este situată chiar în centrul oraşului Abrud, aproximativ vizavi de Primărie. Primele atestări ale lăcaşului de cult sunt 1625 şi 1672. Distrusă în timpul Revoluţiei de la 1848, când răsculaţii nemulţumiţi au dat foc centrului oraşului, a fost reclădiă la 1890. Încă de atunci, a fost prevăzută pe laturile de sud şi nord cu spaţii comerciale. „Proiectul a fost întocmit de arhitectul Alpár Ignácz, dar pentru că a mai rămas un teren de 80 metri pătraţi neconstruit, au fost mărite spaţiile comerciale din jur şi s-a ocupat şi terenul disponibil“, ne spune preotul reformat Gábor Ferenc.
Caracteristica specială a Bisericii este aceea că e înconjurată cu spaţii comerciale, în aşa fel încât pe stâlpii exteriori de sprijin, care ne amintesc de stilul gotic, s-a întins o boltă formând o arcadă exterioară. „Aceste arcade au fost umplute cu cărămidă, iar din partea exterioară s-au deschis uşi şi vitrine. Geamurile bisericii sunt aşezate deasupra acoperişurilor prăvăliilor, care asigură lumina suficientă“, ne explică preotul.
Aici au funcţionat în timp mici magazine de încălţăminte, îmbrăcăminte, frizerie. „Motivul cel mai probabil, pentru care Biserica reformată a fost prevăzută încă din faza de construcţie cu spaţii destinate comerţului, are legătură cu faptul că era în zona centrală a oraşului. Era locul în care se ţinea târgul din Abrud, unde aveau loc schimburile comerciale“, apreciază preotul reformat Gábor Ferenc. Importanţa comercială a zonei centrale a oraşului a crescut după Revoluţia din 1989. Acum, Biserica este înconjurată cu 10 magazine. Cei care ajung aici îşi pot cumpăra haine noi, dar şi la mâna a doua, materiale pentru construcţii, drujbe, piese de schimb,dar şi telefoane mobile de ultimă generaţie. Tot aici funcţionează şi un atelier foto-video.
Chirie lunară de 4.000 lei
„Mie personal nu mi se pare nimic ieşit din comun. E aşa de când mă ştiu, de mic veneam cu tata la magazinul
de la Biserică. Aşa îl ştiam. Atunci căutam lucruri de îmbrăcat, acum m-am uitat ce telefoane telefoane mobile au mai apărut“, spune un tânăr care tocmai ieşise dintr-un magazin de telefonie mobilă, amenajat pe latura de sud a Bisericii. Două uşi mai încolo întâlnim la cumpărături chiar o enoriaşă a Bisericii calvine. „Duminica vin aici la slujbă, iar în celelalte zile mai ajung pe la prăvălii, după una alta. Lumea din Abrud ştie acest loc ca Biserica cu magazine“, spune femeia. „Pentru noi este un vad comercial foarte bun, este în centrul oraşului. Avem clienţi, iar chiria nu este foarte piperată“, apreciază unul dintre vânzători.
Chiriile lunare plătite de comercianţii care au magazine pe laturile Bisericii se ridică la 4.000 de lei. „Este cea mai importantă sursă de venit pentru Biserică. Faptul că comunitatea poate să susţină un preot se datorează în primul rând veniturilor spaţiilor comerciale, ale căror chirii asigură şi toate celelalte cheltuieli de funcţionare, ne ajută să întreţinem Biserica, cimitirul, casa parohială şi încă un imobil aflat în apropiere, casa Apofi“, precizează preotul.
Comunitatea reformată: 46 de enoriaşi
Lăcaşul de cult reconstruit în urmă cu 123 de ani, aminteşte prin monumentalitatea sa de cei peste 450 de enoriaşi reformaţi care la începutul anilor 1900 umpleau băncile lăcaşului. „Acum avem 46 de enoriaşi, toţi din oraşul Abrud. Ne întâlnim în fiecare duminică la slujbă, dar şi peste săptămână dacă sunt ocazii speciale“, explică părintele Gábor Ferenc.
Biserica compusă din sanctuar, navă, turn, clopotniţă şi un portic, are o lungime de 28 metri, lăţime de 9 metri, iar turnul are o înălţime de 38 metri. Mobilerul, amvonul şi băncile, precum şi balconul sunt din timpul construirii bisericii. Orga este construită în anul 1890 de către Vilhelm Hörbiger din Sibiu, şi are şase registre. (Text scris de Nicu Neag)












