Cum ucidea Securitatea comunistă. Cazul a trei „chiaburi“ împuşcaţi fără judecată drept exemplu în Munţii Apuseni
0
Activitatea represivă a fostei Securităţi comuniste s-a manifestat foarte agresiv împotriva celor care se opuneau noii orânduiri decise la Moscova. S-a ajuns în situaţii aberante în care au fost ucişi oameni doar pentru a da un exemplu celor care nu doreau colectivizarea forţată a pământului sau a pădurilor. Un astfel de incident a avut loc în 16 august 1950 în Munţii Apuseni.
Trei oameni au fost ucişi de fosta securitate fără nicio judecată, pe munte, din simplul motiv că se opuneau colectivizării şi pentru că ar fi avut legături cu partizanii anticomunişti din zonă. Iosif Trifa, Traian Pom şi Ioan Andreşel au fost ucişi mişeleşte la ordinul temutului ofiţer Mihail Kovacs, şeful securităţii din Turda.
Astfel, în dimineaţa de 16 august 1950, Kovacs a condus personal operaţiunea de ucidere a celor trei ”chiaburi” din comuna Bistra. Declaraţiile ulterioare ale lui Kovács referitoare la această operaţiune sunt foarte lim¬pezi şi concise, similitudinea lor de¬monstrând că ofiţerul prefera să acţioneze direct şi fără nici o ezitare: „am dispus a se forma o echipă din trei persoane şi acest chiabur (Iosif Trifa) să fie transportat în Dealul Muntelui şi împuşcat“; „Am dispus de a se forma o echipă de trei persoane, formată numai de organe de Securitate, şi pe numitul Pom Traian să-l transporte în Dealu Muntelui şi împuşcat, iar acea echipă formată din organele Securităţii s-a conformat întocmai instrucţiunilor“; „Echipa noastră, formată din organe de Securitate, s-a deplasat la faţa locului pentru a-l prinde pe acest chiabur (Ioan Andreşel), având informaţii că este cu vitele la munte, iar în caz de prindere să fie imediat împuşcat. Echipa, primind această misiune, s-a deplasat în ziua de 16 august 1950, orele 11, la locul numit «Poarta între căi», unde a reuşit să-l prindă pe acest chiabur, după care l-a executat“.
În noaptea de Rusalii a anului 1952, familiile Sofia Andreşel (soţia lui Ion Andreşel), precum şi Maria Trifa (soţia lui Iosif Trifa), alături de alte familii din Bistra ale căror membri au avut legături cu partizanii din munţi, au fost ridicate de Securitate. Tuturor li s-a permis să-şi ia foarte puţine lucruri, au fost transportaţi la cea mai apropiată gară, urcaţi într-un vagon de vite şi trimişi în Bărăgan, în localitatea Stăncuţă, la 40 de km de Brăila. Lăsaţi în câmp, deportaţii au fost nevoiţi să-şi construiască adăposturi, iar pentru a se întreţine au lucrat pe o plată derizorie la fermele de stat din apropiere. Abia după patru ani li s-a permis să se reîntoarcă acasă, unde din averea lor nu mai rămăsese nimic.
Partizani asasinaţi, deşi erau condamnaţi la detenţie
Securitatea a dovedit, în mod deosebit în primii ani de existenţa, că nu respectă nici măcar legile existenţe. Au fost încălcate de nenumărate ori hotărârile judecătoreşti. Astfel s-a întâmplat şi în cazurile unor partizani, care, deşi condamnaţi la diferite termene de detenţie, au fost totuşi asasinaţi. La 2 aprilie 1950 au fost asasinate câteva persoane deţinute la Regională MAI Cluj: Simion Moldovan, elev la Blaj, condamnat anterior la muncă silnică pe viaţă; Alexandru Maxim, muncă silnică pe viaţă; Nicolae Nitescu, muncă silnică pe viaţă; Alexandra Pop, muncă silnică pe viaţă; Ioan Robu, muncă silnică pe viaţă. În ziua de 3 aprilie 1950 a fost ucis Mihai Angheluţă, condamnat la 20 de ani muncă silnică. Documentele interne ale Securităţii aveau să retina că în toate cele şapte cazuri fusese vorba de "deces natural".
Munţii Apuseni a fost una dintre zonele în care fenomenul rezistenţei armate anticomuniste a atins cote deosebite. Oamenii din zonă au făcut cunoştinţă după 1947-1948 cu acţiunile derulate de statul comunist pentru preluarea controlului total asupra societăţii. Măsura “naţionalizarii” pădurilor deţinute de persoane fizice, comunităţi rurale, societăţi caritabile etc. i-a afectat în cea mai mare măsură pe oamenii din regiunile montane, lipsiţi de alte posibilităţi de existenta. Locuitorii din Munţii Apuseni, aşa-numiţii moţi, trăiau de sute de ani din exploatarea pădurilor şi, în unele locuri, a minereurilor feroase şi neferoase. Moţii şi-au manifestat uneori nemulţumirile în mod public, dar autorităţile au intervenit cu promptitudine, arestând şi închizând numeroase persoane.
Arme şi alte obiecte confiscate de la grupări de partizani din Apuseni
De asemenea, desfiinţarea Bisericii GrecoCatolice, extrem de populară în zonă, a reprezentat o nouă lovitură pentru mulţi moţi, practic un atentat la vechiul lor mod de viaţă. Unii dintre cei persecutaţi pe motive politice şi religioase au încercat să scape de arestare intrând în clandestinitate, uneori constituindu-se în grupuri. În unele cazuri, fugarii au avut planuri de acţiune anticomunistă coerent formulate, în vreme ce, în altele, singura raţiune a strângerii împreună era supravieţuirea până la ivirea unui moment politic favorabil, care ar fi permis înlăturarea regimului comunist. Uneori, grupurile se destrămau din cauze diferite, după cum au existat şi formaţiuni care s-au contopit cu altele. Aceste grupări au acţionat până spre sfârşitul anilor 50, când au fost anihilate definitiv de către angajaţii securităţii.
Se încarcă comentariile...
