Blestemul aurului din Apuseni. Prigoana comuniştilor împotriva celor care nu au predat la stat metalul preţios

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Locuitorii din Roşia Montană şi Bucium au trăit totdeauna mai bine decât cei din jurul lor datorită bogăţiei în aur a pământurilor lor. Cu toate acestea, munţii aceştia „plini de aur” şi-au cerut şi luat „ofranda” în fiecare an şi nu oricum ci, în cea mai mare parte, curmând sufletele unor oameni tineri abia ajunşi în floarea vieţii.

O astfel de poveste este relatată de prof. pensionar Eugen Ursu din Alba Iulia. ”Pe vremea tatălui meu, ajuns din fericire să se pensioneze la anii de batrâneţe, la vârsta de 50 de ani, în 1958, prea puţini aveau această şansă. Fiind un miner foarte bun şi pus în situaţia să aleagă: între a fi decorat cu Ordinul muncii cls. a III-a sau să meargă la şcoala de maiştri, la Abrud, şeful lui, un inginer cu suflet mare, i-a spus: mai bine du-te la şcoală Trăiene că ai copii de crescut, şi l-a ascultat. Cei mai mulţi dintre ortacii lui pe la vârsta de 35-40 de ani erau bolnavi de silicoză şi prea puţini ajungeau să treacă de 55-60 de ani lăsând în urma lor copii şi femei văduve, care potrivit obiceiului nu se mai măritau. Şi cu toate acestea tinerii rămaşi acasă, la 18 ani se îndreptau spre baie (mină - n. r.).

Poate acesta a fost şi motivul pentru care părinţii mei au făcut mari sacrificii şi ne-au trimis pe toţi patru la şcoală. În 22 august 1968, ziua de după noaptea invadării Cehoslovaciei de către armatele Pactului de la Varşovia, parcă-l văd pe tata izbucnind în hohote de plâns şi spunând: după ce v-am trimis pe toţi la şcoală ca să vă scăp de baie, de cumva sună mobilizarea pe toţi trei vă duce pe front şi de ăsta nu vă pot scăpa”, povesteşte profesorul din Alba Iulia.

image

Prigonirea celor care deţineau aur a început imediat după venirea comuniştilor la putere când încă mulţli dintre cei care fuseseră pe front nu scăpaseră de coşmarurile războiului. A urmat apoi teroarea asupra oamenilor exercitată de miliţienii şi gardienii acelor vremuri, greu de descris în cuvinte pentru cei care nu prea ştiu multe despre temniţele comuniste.

”Cum cozile de topor au existat dintotdeauna printre români şi vor exista mereu, motiv pentru care, foarte mulţi dintre cei care aveau aur au fost pârâţi de slugile comuniste recrutate din rândul analfabeţilor satelor şi întemniţaţi la închisoarea de la Abrud unde erau bătuţi, infometaţi şi ţinuţi iarna, aproape dezbrăcaţi în camere cu ciment pe jos unde era aruncată apă. Dubele poliţiei ticsite de miliţieni acţionau în special noaptea ducând «prada» la Abrud”, susţine Eugen Ursu.

image

Şteampuri folosite la extracţia aurului

Pentru a putea scăpa de această teroare permanentă, cei care aveau copii, îi lăsau în grija nevestelor şi plecau pe şantier în Valea Jiului, la Ruşchiţa, la Moldova Nouă sau chiar la Comăneşti reuşind astfel să-şi piardă urma pentru o vreme. În lipsa lor erau, însă, „ridicate” femeile.

”Este şi cazul mamei mele şi altor femei, care au «înfundat» temniţa Abrudului, de mai multe ori, şi a căror moarte timpurie li se trage şi de aici. În ziua următoare se ducea vestea în sat că au ridicat-o jăndarii «aznoapte». Fiind consideraţi anticomunişti mulţi muntăreni au avut de suferit dar dintre toţi, cei mai inverşunaţi au fost fraţii Macavei, din Poiană, şi care au sfârşit prin împuscare în anii 49-50. Unul dintre turnătorii din Bucium-Muntari a avut un sfârşit tragic în toamna anul 1963”, spune profesorul Ursu.

image

Mină de aur în Apuseni

După prigoana strângerii aurului au urmat înscrierile în „Întovărăşirile agricole colective”. Şi cu toate că este zonă de munte, abia în anul 1962 au renunţat la acele presiuni decretând încheierea procesului de cooperativizarea a agriculturii. Numai că persecuţia asupra celor care deţinuseră aur şi au fost „ridicaţi” şi reţinuţi pentru a-l preda, precum şi a celor care refuzaseră înscrierea în „colectivă” a continuat asupra copiilor, foarte mulţi fiind obstrucţionaţi la admiterea în licee sau facultăţi.

Prigoana împotriva celor care deţineau aur a început în anul 1947. În 14 august Parlamentul a aprobat legea pentru cedarea către Banca Naţională a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată străine. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial cu semnătura Regelui Mihai şi a fost contrasemnată de Gheorghe Gheorghiu Dej – ministru al Industriei şi Lucreţiu Pătrăşcanu, care era ministrul Justiţiei.

Trei articole din această lege stabileau obligaţii şi sancţiuni pentru cei care deţineau aur:

Art. 1. Persoanele stabilite în ţară, având în propietate sau posesiune cu orce titlu, valorile specificate mai jos la art. 2, sunt obligate a le ceda la Banca Naţională a României contra plăţii în lei, la cursul oficial, în termen de 15 zile de la data publicării acestei legi în Monitorul Oficial.

Art. 2. Se va ceda: a) Aurul sub orice formă, precum şi medaliile jubiliare emise în baza decretului – Lege Nr. 656 din 1944 cu următoarele excepţiuni; aurul sub formele prevăzute de art. 6 din legea Nr. 638 din 1946; salbele confecţionate din ducaţi mari şi mici austriaci (galbeni mari şi mici), mahmudelele şi icusarii, precum şi colecţiile numismatice ce se vor recunoaşte ca atare de Banca Naţională a României, înlăuntrul termenului de cedare fixat de prezenta lege.

Art. 14. Cine încalcă dispoziţiunile prezentei legi se pedepseşte cu confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate, cu închisoare de la 5 – 25 ani şi cu amendă egală cu încincitul valorilor confiscate, fără a putea acorda circumstanţe atenuante.

Citiţi şi:

Muzeul viu din Apuseni: case construite ca acum mii de ani, dar pregătite pentru turiştii viitorului

Curaj şi abnegaţie la 1915. Cum şi-a pus capăt zilelor o dactilografă din Blaj ca să-i scape pe 100 de români de temniţă

Invenţii bizare care au fost abandonate: izolatorul, costumul de baie din lemn, maşina cu grătar

Cum a cultivat Regele Carol I profilul lui Mihai Viteazul. Culisele legăturii dintre Casa Regală a României şi Alba Iulia

Ce înseamnă, de fapt, „a dat bir cu fugiţii” şi „tufă de Veneţia”. Zece expresii ciudate din limba română

Secretele unui castel nobiliar din Transilvania vechi de peste 400 de ani: donat, moştenit şi pierdut la cărţi

Legenda româncei care a fost furată de o şatră de ţigani şi a ajuns cea mai apreciată dansatoare din Europa

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite