Ce înseamnă şi cum se realizează decarbonizarea unui motor auto. Avantajele şi dezavantajele unei asemenea proceduri
0
Decarbonizarea unui motor este metoda prin care sunt eliminate depunerile care s-au format în timp pe unele piese interne. În mod special, este vorba despre calamina depusă pe componentele motoarelor disel.
După ani de utilizare a motorului, calamina începe să facă probleme, mai ales când este depusă pe senzori, supape, sonde şi alte elemente ale motorului. Începe să crească consumul de combustibil, maşină parcă nu mai trage sau începe să aibă fluctuaţii de ralanti. Prin procesul de decarbonizarecă aceste depuneri pot fi eliminate.
Depozitele de carbon sunt, în cea mai mare parte, compuşi ai carbonului într-o stare foarte rezistentă la combustie. Aceste depuneri au loc mai ales, în cazurile când maşinile sunt utilizate preponderent în oraş, unde motorul nu are timp să ajungă la parametrii optimi de funcţionare. Decarbonizarea motorului presupune, în termeni cât mai simpli, îndepărtarea acestor depuneri de carbon din interiorul motorului folosind două metode.
Pima metodă este aceea de curăţare chimică, la care e folosesc diverse soluţii chimice sau aparate speciale care se conectează la sistemul de admisie al motorului. În această categorie ar intra şi curăţarea cu apă sau prin oxi-hidrogen. Practic se pulverizează în admisie o anumită cantitate din lichidul magic, în timp ce motorul este cald şi rulează, iar aburul generat astfel în cilindrii se presupune a disloca depunerile de carbon şi îndepărtarea acestora prin evacuare. Eficacitatea acestei metode şi implicaţiile pozitive şi negative sunt discutate peste tot, dar dacă operaţiunea este realizată incorect, şansele ca motorul să fie distrus sunt foarte mari. Pentru curăţarea cu oxi-hidrogen, se foloseşte un aparat care generează o anumită cantitate mixtă din aceste gaze. Acest amestec este introdus în admisie iar mai departe povestea este aceeaşi ca la varianta folosirii apei. Teoretic, compozitia de hidrogen şi oxigen ar trebui să ajute la arderi complete ale combustibilului în cilindrii şi astfel eliminarea depunerilor prin evacuare.
A doua metodă este cea de curăţare mecanică, care presupune îndepartarea pieselor motorului ce trebuiesc curăţate, şi efectiv frecarea suprafeţelor acestora pană la eliminarea depunerilor. Curăţarea mecanică este mult mai scumpă deoarece presupune mai mult timp alocat procedurii şi implicit manopera celui care o realizează. Ambele variante, dacă sunt realizate corect, promit o revigorare a motorului. Specialiştii susţinh, însă, că motoarele fabricate astăzi sunt extrem de avansate, iar combustibilul este ars în interiorul unui motor complet şi mai eficient decât înainte. În cazul în care arderea se face complet, nu va exista depozit de carbon, prin urmare nu este necesară nici o “decarbonizare”. La eficienţa motoarelor de azi contribuie şi uleiurile folosite care conţin foarte mulţi aditivi speciali tocmai pentru a le menţine curate.
Primul tratament de decarbonizare pentru masina ar trebui facut la 30.000 km. Dacă maşina a trecut de această cifră, şi a ajuns la 50.000 km, atunci tratamentul de decarbonizare ar trebui evitat. Aceasta deoarece nu se ştie cantitatea de carbon depusă pe pistoane. Majoritatea producătorilor nu recomandă decarbonizarea unui motor, deoarece motoarele moderne ale maşinilor sunt proiectate să reziste cu componentele lor fiind cel mai puţin afectate de depozitele de carbon. Având în vedere normele stricte de emisii în practică, ele sunt proiectate să aibă combustie completă de combustibili în cilindrii, asigurând cea mai mică cantitate de carbon emisă.
Există, însă, şi multe păreri favorabile acestei proceduri exprimate de cei care au încercat decarbonizarea şi au obţinut performanţe semnificativ îmbunătăţite ale motorului.
Se încarcă comentariile...
