„Tradiţii” româneşti: furtul din buzunare

„Profesorul” Constantin Ştefănescu

La noi, micile „şuteli” au o tradiţie îndelungată. Cu peste jumătate de secol înainte de ivirea cardurilor bancare, în Bucureşti funcţionau adevărate şcoli de iniţiere în „arta” furturilor de portofele, ceasornice, ochelari sau stilouri. În ediţia de duminică, 26 mai 1948, sub semnătura lui B. Rapeanu, „Adeverul” trage un semnal de alarmă: „Atenţie la hoţii de  buzunare din tramvaie. O clasificare pe categorii şi sisteme”.

Autorul începe cu o constatare îngrijorătoare: „S-au înmulţit hoţii de buzunare. (...) Mai ales în tramvai, din cauza înghesuielii, pungaşii au terenul cel mai prielnic pentru lovituri. De fapt, în Bucureşti există un număr de circa 100 de hoţi, care operează în vagoanele STB-ului. Poliţia îi cunoaşte. Fotografiile lor stau la loc <de cinste> în albumul brigăzii volante dela prefectură. Tehnicienii cari se ocupă cu descoperirea şi arestarea lor ne spun că în ultimul timp au ieşit la iveală o nouă serie de pick-pockeţi, aşa zişii <începători>. Aceştia n-au trecut încă pe la poliţie şi sunt greu de identificat”.

Un pungaş internaţional

Aceşti „începători” au „absolvit” cursurile predate de un „guru” faimos: „Profesorul lor e vestitul pungaş internaţional Constantin Ştefănescu. Este un as al hoţilor de buzunare. Lui i se mai spune Ion Nicolae Gheorghe, iar în străinătate unde a <lucrat> ani de zile întrebuinţa numele de Vaistremschy Vladimir. Poliţiile din Roma, Paris, Praga, Marsilia, Londra îl au trecut în cazierele respective. Acest vestit pungaş a fost şi în America. Acolo a comis numeroase jafuri, atât în autobuze cât şi în tramvaie până când poliţia l-a arestat şi, după ce şi-a ispăşit pedeapsa ce i s-a dat, a fost expulzat”.

Hoţul pedagog

Experienţa americană trebuia valorificată cumva. Aşa încât personajul cu multe nume a devenit pedagog: „(...) a venit în ţară şi a deschis o şcoală pentru începătorii în această meserie. A făcut numeroşi prozeliţi. În albumul de fotografii cu pungaşi de buzunare  din România, el este înfăţişat în trei poziţii (...) De câte ori se întâmplă vreun furt mai important de buzunare, el este chemat pentru lămuriri. Este un <gentelman> pentru că atunci când comite faptul el îl şi mărturiseşte. Când n-are nici un amestec, dă informaţii asupra pungaşului de buzunare pe care-l bănuieşte a fi comis faptul”.

„Bărbieritul” buzunarelor

Venise şi timpul când urmaşei clasicului brici, adică lamei de ras, să i se  descopere noi utilităţi practice: „Sunt apoi hoţii cari operează cu lama. Ei taie cu o dexteritate uimitoare buzunarele călătorilor şi conţinutul le cade în mână ca un fruct copt. Tot cu ajutorul lamei ei fură şi ceasornicele de mână. (...) În ultimele luni au fost trimişi peste 100 hoţi de buzunare la închisoarea corecţională de la Gherla unde se încearcă reeducarea lor”

Atacuri la poşete

În continuare, jurnalistul Rapeanu ne dă câteva sfaturi „Ca să ne putem feri”: „(...) Există o categorie de pungaşi de buzunare cari se numesc în argot-ul apaşilor <capsarii>. Deobicei ei fură dela călători din buzunarul unde se poartă ochelarii, stilourile, etc. Hoţul operează citind o gazetă. Obiectivul este astfel acoperit şi în acel moment obiectul este scos pe nesimţite. Altă categorie de pungaşi sunt cei care operează la genţile cucoanelor. Ei se numesc <ploscarii>. Hoţul întreabă pe victimă dacă vrea să-i schimbe nişte bani. Călătoarea deschide geanta pentru a-l servi. Atunci pungaşul vede care e <situaţia financiară> a victimei sale. Peste câteva clipe, hoţul a deschis poşeta, însă nu comite furtul imediat. Dacă doamna nu reacţionează, atunci hoţul de buzunare îi scoate din poşetă conţinutul”.

„Balet” la bara vagonului

Nu lipsesc fineţurile psihologice situaţionale: „Sunt apoi furturile ce se săvârşesc în staţiile de tramvai, în momentul când lumea urcă în vagon. Aici <operează> trei indivizi. Unul dintre ei urcă pe scară, apucă bara vagonului şi opreşte pe un călător să se urce, voind să o ia el înainte. Se naşte între ei o mică altercaţie. Ceilalţi doi, profitând de acest moment, când victima e ocupată, operează la buzunarul din spate. Imediat după <lovitură>, hoţii coboară la prima staţie”.

Operaţiunea „plexul solar”

Dar şuţii nu se dau în lături nici de la agresiunile fizice uşoare, menite să distragă atenţia viitorului păgubit:  „Iată acum cum sunt furate ceasornicele din buzunarul mic al pantalonilor. Hoţul se postează de obicei faţă în faţă cu victima. Cu o mână, el pipăie buzunarul mic. Dacă simte prada, porneşte la <lucru>. El aplică o lovitură în stomac cu cotul, provovând victimei o uşoară <anestezie> locală. În aceeşi clipă, subtilizează ceasornicul”.