Zvonul, cea mai periculoasă armă a tuturor războaielor

Din cele mai vechi timpuri, zvonul a reprezentat o modalitate de emergenta a opiniei publice, o cale de dezvoltare a comunicarii în diverse comunitati, precum si un mijloc de întarire a relatiilor existente la nivelul unui grup uman în interiorul caruia se dezbateau anumite probleme de actualitate. Apropierea dintre indivizi, cauzata de împartasirea, uneori preferentiala, a unor informatii cu caracter de noutate, a determinat de-a lungul vre

Din arhivele celui de-al Doilea Razboi Mondial

Asa cum stabilesc si specialistii care au studiat acest fenomen, lipsa datelor oficiale duce în final la stabilirea unor canale alternative de informare a indivizilor, care sa suplineasca deficitul de informatie din viata de zi cu zi. Aceasta lipsa de informare, fie ca este programata (cum este cazul societatilor totalitare, unde conducerea statului nu vrea ca datele de interes public sa fie cunoscute), fie ca este determinata de evenimente deosebite (crize sociale, economice, politice, calamitati naturale, revolutii, starea de razboi etc.), conduce la gasirea unor cai prin care membrii unei comunitati sa îsi satisfaca nevoia de cunoastere.

De aceea, eforturile autoritatilor de prevenire a transmiterii zvonurilor pe timp de razboi trebuie privite prin prisma efortului general în care tot statul este angrenat, efort care poate fi periclitat prin transmiterea unor stiri false, ce au darul de a demoraliza si panica populatia unei tari întregi sau dintr-o anumita regiune. Iata de ce, pe baza datelor obtinute din Arhivele Nationale Istorice Centrale, voi încerca în cele ce urmeaza sa prezint câteva din caile de transmitere a zvonurilor în România, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

În primul rând, trebuie subliniate conditiile care favorizau circulatia zvonurilor pe timp de razboi. Privatiunile economice, care afectau traiul zilnic al populatiei, apropierea de zonele în care se desfasurau operatiuni militare, precum si restrictiile generale impuse de efortul general de razboi determinau aparitia si transmiterea zvonurilor care priveau aspecte importante din viata indivizilor. Tematica generala pusa în discutie, potrivit autorilor americani, privea operatiunile militare si traseele acestora, repatrierea si demobilizarea, precum si toata gama de schimbari administrative (de la regulamente, ordine secrete, promovari, si pâna la schimbari de personal sau cadre de comanda). Alte categorii priveau victimele, bolile, politica interna, atrocitatile inamicilor, viciile si coruptia, precum si zvonuri despre stadiul razboiului (inclusiv zvonuri de pace).

Scopul - destramarea armatei

Autoritatile române, prin Ordinul nr. 231.141/ 15. III. 1943 al Marelui Stat Major al Aerului, Sectia a II-a, stabileau clar atât conditiile si caile de transmitere a zvonurilor în timp de razboi, cât si efectele pe care acestea le produceau si masurile ce trebuiau adoptate pentru contracararea lor. Astfel, se stabilea ca "prin propaganda defetista, condusa de agentii inamicului aflati în tara, se urmareste scaderea puterii de rezistenta a natiunii în fata pericolului extern si, în consecinta, destramarea armatei si dezorganizarea statului". Un prim efect al acestei propagande viza încetarea luptei în care armata româna era angajata, iar concluziile ce reieseau indicau ca "era o datorie sfânta ca nimeni sa nu dea crezare acestor zvonuri defetiste si fiecare trebuia sa caute ca, prin toate mijloacele, sa anihileze aceasta propaganda".

Tacerea si pastrarea secretului erau principalele cai identificate de autoritati pentru contracararea zvonurilor, personalul armatei fiind obligat sa nu comunice date despre chestiunile militare de pregatire, dotare, dislocare si despre mersul operatiunilor, care altfel ar fi dat ocazia raspândirii unor stiri false, atât în interiorul tarii, cât si în zonele în care erau angajate misiuni ale armatei. Se aprecia ca actiunile statelor inamice se axau pe activitati cu caracter subversiv, de subminare a statului, tulburare a ordinii si sigurantei în tara prin operatiuni de propaganda cu caracter politic, iredentist si religios, acte de distrugere (terorism) sau prin actiuni de dezagregare morala (sabotaj si defetism).

Articol complet pe historia.ro