Vinul ecologic şi nucile ne menţin sănătoşi în timpul iernii

Cunoscut de francezi drept vin natural, varianta bio a licorii costă de două ori mai mult şi se produce din struguri netrataţi chimic, culeşi manual şi ajunşi la maturitate deplină

Cunoscut de francezi drept vin natural, varianta bio a licorii costă de două ori mai mult şi se produce din struguri netrataţi chimic, culeşi manual şi ajunşi la maturitate deplină

Vinul ecologic sau vinul bio, denumit de francezi şi vin natural, este de două ori mai scump decât vinul obişnuit şi este destinat consumatorilor care sunt foarte atenţi la sănătatea lor. Strugurii din care este obţinut acest vin nu intră în contact cu niciun produs chimic, iar viticultorii respectă regulile impuse de bioagricultură. Combinaţia dintre vin şi nuci asigură organismului toate substanţele esenţiale funcţionării corecte a celulelor.

După trei ani în care viţa-de-vie nu a fost tratată cu substanţe chimice, pot fi recoltaţi strugurii din care se produce aşa-numitul "vin bio". În acest răstimp, cultivatorii trebuie să respecte cu stricteţe regulile legate de obţinerea şi protejarea viţei-de-vie.

Tratamentele care se aplică trebuie să conţină substanţe de sinteză, tradiţionalele "chimicale" fiind schimbate cu substanţe de origine naturală. Sulfiţii din vin se formează în urma procesului natural de fermentaţie şi opresc, temporar, transformarea vinului în oţet. Dar mulţi producători de vinuri adaugă sulfiţi sau dioxid de sulf pentru a conserva vinul. Acest procedeu poate cauza alergii, care pot evolua până la astm.

Strugurii, neatinşi de chimicale

Primul pas pentru a obţine vinul ecologic este făcut în momentul în care producătorii au grijă ca strugurii rodiţi de viile lor să nu intre în contact cu niciun fel de substanţă chimică. Dacă această condiţie nu este respectată, strugurii nu mai sunt certificaţi ca produse bio.

Spania se numără printre cei mai importanţi producători de vin eco. Renumiţi sunt producătorii din regiunile Catalonia şi Alicante. Vinul ecologic de Bocopa, rod al viilor plantate în Alicante, unde producţia a început abia în urmă cu patru ani, a crescut de la 70.000 de litri, obţinuţi în primul an, la 650.000 de litri vânduţi anul acesta. Staţiunea viticolă Bocopa este socotită numărul doi mondial printre producătorii de vinuri ecologice.

Deşi în Spania vinul bio cunoaşte o creştere spectaculoasă, totuşi numai un singur procent din producţia de vinuri a spaniolilor este reprezentată de vinul bio. Cu toate că acest procent pare nesemnificativ, vinul ecologic este din ce în ce mai solicitat de consumatori, cerere care va duce în curând la extinderea şi diversificarea ofertei pe piaţa vinurilor certificate bio.

Francezii adoră vinul natural

La Paris s-a dezvoltat o adevărată fobie vizavi de vinurile bio. Vinul ecologic denumit de francezi "vin natural" însoţeşte cele mai sofisticate feluri de mâncare servite în restaurantele de lux. Un vin bun este deja socotit de către urmaşii lui d'Artagnan vinul obţinut din culturile bio. Nici românii nu s-au lăsat mai prejos.

În judeţul Mehedinţi, după ce strugurii au fost certificaţi bio, viticultorii au obţinut primele sticle cu vin ecologic, care, din păcate, au fost destinate exportului.

Pentru că vinul bio nu este numai sănătos, ci şi profitabil, el devine o afacere pentru cei care-l produc. Secretul unui vin bun constă în calitatea strugurilor din care este obţinut şi în metodele de fermentare, păstrare şi învechire. Substanţele chimice, indiferent de originea lor, sunt totuşi necesare, deoarece destinul natural al strugurelui fermentat este, din păcate, oţetul.

Dar metodele promovate de agricultura ecologică devin din ce în ce mai agreate şi-i asigură pe consumatori că vinul obţinut cu ajutorul conservanţilor naturali poate fi băut cu plăcere. El este o sursă importantă de energie, de vitamine şi de enzime care ne asigură sănătatea, mai ales în timpul iernii, când restul alimentelor sunt fierte şi conservate.

Tratament ideal pentru inimă

Calităţile terapeutice ale vinului au fost recunoscute încă din anul 450 î.Hr. de către părintele medicinei, Hipocrate. El recomanda vinul ca tratament pentru scăderea febrei, ca dezinfectant extern, ca diuretic ori ca supliment nutritiv. Vinul încetineşte îmbătrânirea. Melatonina, o substanţă care se găseşte în coaja strugurilor, are un efect protector asupra celulelor. Cercetătorii au demonstrat că două pahare cu vin băute zilnic protejează inima, datorită flavonoidelor din coaja şi sâmburii strugurilor.

Vinul roşu reduce riscul de instalare a cancerului şi poate vindeca bolile de gingii. Savanţii se gândesc deja la o pastilă din extract de vin cu ajutorul căreia vor fi vindecate o sumedenie de boli. Şi astfel va fi înlăturat şi pericolul reprezentat de alcool, pentru că totuşi vinul rămâne o băutură alcoolică. Până atunci însă două pahare de vin pe zi fac mai mult bine decât un pumn de medicamente.

Viţa-de-vie provine din sud-vestul Asiei

Istoria vinului este atât de veche încât se confundă cu istoria omenirii. Primele dovezi legate de producţia vinului sunt oferite de situri arheologice aflate în Armenia, Georgia şi Iran, datând din anii 6.000 sau 5.000 î.Hr. În Europa, primii viticultori au fost grecii, acum 6.500 de ani înaintea erei noastre. Egiptenii susţineau că au primit secretul vinului de la însuşi Dionisos, zeu al vinului la greci, şi îl foloseau în cadrul ceremoniilor religioase.

Efectele curative ale vinului au fost însă descoperite şi promovate de romani. Ei îl amestecau cu diverse plante şi substanţe minerale, folosindu-l ca medicament pentru mai multe boli. Religia creştină asociază vinul cu sângele Mântuitorului Iisus, iar Biblia îl consideră pe Noe primul viticultor al lumii, pentru că el a luat pe arca sa viţă-de-vie din al cărei rod îşi făcea vin.

Nuca înlocuieşte curcanul!

Fie că este alb, roşu sau roze, un vin bun, parfumat şi păstrat la temperatura pivniţei face deliciul unei după-amiezi de toamnă târzie, mai ales atunci când gustul său este potenţat de savoarea inegalabilă a sâmburilor de nucă.

Şi, peste iarnă, la gura sobei, atunci când posturile impun mâncăruri fără carne, nucile pot înlocui cu succes purcelul sau curcanii, fiind un substitut excelent al cărnii pe care o întrece din punct de vedere caloric, având o toxicitate mai mică şi fiind foarte uşor digerabile.

Prin conţinutul bogat în proteine, nuca întrece soia şi este mai consistentă şi mai bogată din punct de vedere energetic. Ea este bogată în lipide polinesaturate, protide şi glucide, iar mineralele şi vitaminele din grupa B o recomandă ca un aliment complex.

Reglează metabolismul…

Ca medicament, nucile sunt mai puţin cunoscute acum, deşi, odinioară, se aflau la concurenţă cu plantele medicinale. Nucile au acţiune vitaminizantă. Conţin cantităţi apreciabile de vitamina E, care are un efect de întinerire, reglează activitatea hormonală şi protejează pielea. Nici vitamina F nu lipseşte, ea favorizând asimilarea vitaminei E.

Nuca este fructul cel mai bogat în cupru, magneziu şi zinc, motiv pentru care este folosit în tratarea bolilor cardiovasculare, a tulburărilor de creştere şi în corectarea deficienţelor imunitare. Nuca ajută şi în tratarea glandei tiroide, datorită cantităţilor apreciabile de iod pe care le conţine, în boli de piele, diabet ori sterilitate.

În Evul Mediu, nuca era recunoscută pentru tămăduirea bolilor mintale. Forma sa perfect asemănătoare cu cea a creierului îi determina pe spiţerii medievali s-o pună la loc de frunte în tratamentul bolilor psihice. În medicina tradiţională coreeană, nuca este considerată ca fiind una dintre seminţele lumii.

Perfect adevărat, dacă ne gândim că studii ştiinţifice actuale au demonstrat că nuca este un remediu pentru memorie şi un energizant de excepţie. Cine nu ştie cât de bun şi de revitalizant este amestecul de nuci cu miere!

Nucile sunt foarte hrănitoare şi au o acţiune terapeutică bine definită. Au virtuţi antitoxice la nivelul pielii şi al circulaţiei limfatice şi ca acţiune vermifugă constituie cel mai mare duşman al teniei.

…şi asigură sănătatea pielii

Nucile pisate sunt foarte bune pentru curăţarea tenului, iar frunzele de nuc verzi puse la macerat în petrol lampant constituie un bun unguent folosit în ameliorarea durerilor reumatismale. Frunzele de nuc au şi o acţiune puternic bactericidă, astringentă şi scad glicemia.

Se folosesc în tratarea tuberculozei, a infecţiilor tubului digestiv, precum şi în unele boli de piele.

Nuca este printre puţinele fructe de care ne putem bucura şi iarna, datorită faptului că se conservă natural în coajă. În Antichitate, nucile nu erau consumate în stare proaspătă, din cauza pieliţei care acoperă sâmburii, bogată în tanin. Fructele erau decojite cu atenţie şi puse la uscat în camere întunecoase şi bine ventilate.