VIDEO Peter Eckstein-Kovacs, fost consilier prezidenţial: „Cei care vor autonomie pe criterii etnice greşesc”

0
0

Fostul sfătuitor al preşedintelui Băsescu pe problemele minorităţilor naţionale spune că maghiarii din România trebuie să aibă în vedere o strategie de dezvoltare a zonei în care locuiesc, cu acordul românilor şi al rromilor.

image

Vreme de două decenii, Peter Eckstein-Kovacs a experimentat toate „centrele de putere" - Parlament, Guvern, Preşedinţie. A fost senator, ministru şi, până zilele trecute, consilier prezidenţial. A plecat de la Palatul Cotroceni pentru că nu este de acord cu începerea exploatării aurului de la Roşia Montană, iar şeful statului a devenit un aprig susţinător al acestui proiect. Cariera politică a fostului consilier prezidenţial intră acum într-o nouă etapă. Cum va arăta aceasta este, deocamdată, greu de spus. Oricum, Peter Eckstein-Kovacs este cunoscut în zona politică pentru lipsa de înverşunare şi pentru înclinaţia către dialog. Din acest punct de vedere, a fost şi va putea fi util UDMR în negocierile cu celelalte partide. O dovadă este flexibilitatea cu care tratează chestiunea „autonomiei teritoriale" a aşa-zisului ţinut secuiesc. Veţi afla, în rândurile care urmează, ce crede despre acest subiect extrem de sensibil omul care l-a consiliat mai bine de doi ani şi jumătate pe preşedintele Traian Băsescu.

CARTE DE VIZITĂ

- S-a născut la 5 iulie 1956, la Cluj-Napoca.
- A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai (1980).
- Avocat în Barourile Miercurea Ciuc şi Cluj (din 1981).
- Deputat UDMR (1990-1992).
- Ministru delegat pentru minorităţi naţionale (1999-2000).
- Senator UDMR de Cluj (1996-2008).
- Consilier prezidenţial pentru minorităţi naţionale (2009-2011).

„Un consilier nu trebuie să-l contrazică pe preşedinte"

„Adevărul": De ce aţi plecat de la Palatul Cotroceni?

Peter Eckstein-Kovacs: Practic, a fost o consecinţă firească a faptului că eu am făcut declaraţii publice şi că aveam o poziţie foarte tranşantă referitor la exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană. La o administraţie prezidenţială, în mod vădit, relaţiile sunt de o natură în care un consilier îl consiliază pe preşedinte şi nu-l contrazice din niciun punct de vedere.

Dar un consilier nu trebuie să aibă întotdeauna acelaşi punct de vedere cu preşedintele. Poate că acesta e şi rolul său...

Corect. Acest lucru se poate exprima în sala unde sunt întâlnirile cu preşedintele. Sunt diverse modalităţi de a face acest lucru. După ce o temă s-a închis, poţi să arăţi că nu ai fost de acord cu preşedintele într-o anumită problemă. Dar aceasta (n.r. opoziţia sa faţă de proiectul Roşia Montană) a fost una prea apropiată de declaraţia preşedintelui şi prea hotărâtă. M-au întrebat unii: „Ce ai tu, care te ocupi de minorităţi, cu Roşia Montană şi cu ecologia?" Le-am răspuns, ca fost parlamentar şi ca fost membru al Comisiei juridice a Senatului, ce treabă am eu cu ecologia.

Din câte îmi amintesc, aveaţi şi un proiect de lege privind interzicerea exploatărilor cu cianuri, pe care l-aţi promovat când aţi fost senator.

Corect. Aşa este. Încă din anul 2007 am promovat, împreună cu un coleg, care a fost dat să fie domnul Gheorghe Funar de la PRM, o iniţiativă legislativă modificatoare a legii minelor care prevedea, expresis verbis, că în România se interzice exploatarea prin cianură în minerit.

Peter Eckstein-Kovacs crede că liderii UDMR şi Laszlo Tökés nu se vor anihila reciproc din punct de vedere politic

image

Preşedintele v-a cerut în mod expres să plecaţi?

Nu mi-a cerut în mod expres. Eu cred că sunt un om de bun-simţ şi cunosc uzanţele. După ce am călcat consemnul, dacă pot să mă exprim aşa, era cel mai normal lucru să-mi ofer demisia, iar această demisie să fie primită. Mie mi s-a părut că a fost o rezolvare - mă rog, într-o situaţie mai delicată - aşa cum trebuie, elegantă, dacă vreţi.

''După ce am călcat consemnul, dacă pot să mă exprim aşa, era cel mai normal lucru să-mi ofer demisia, iar această demisie să fie primită.''

„Sunt multe elemente secretizate în proiectul Roşia Montană"

Care sunt cele trei motive principale pentru care nu ar trebui să înceapă exploatarea aurului la Roşia Montană?

Primul ar fi că se deteriorează mediul. Atât din punct de vedere ecologic, cât şi din punct de vedere al patrimoniului de acolo, cu efecte imediate şi, consider eu, drastice, chiar dramatice. Nu ştiu dacă toţi cititorii cunosc că este vorba de un proiect în care e prevăzut un iaz de decantare cu o suprafaţă de peste 300 de m2. E un iaz uriaş! Pur şi simplu se distrug patru munţi. Perimetrul în care se va lucra este de peste 2000 de m2. Adică atingerea adusă mediului este una directă, ireversibilă şi majoră. În al doilea rând, cred că nici din punct de vedere economic acesta proiect nu este unul deosebit de reuşit, ca să mă exprim eufemistic. Participarea întreprinderii de stat a fost de 40% şi, prin diferite operaţiuni financiare, care cred că n-au fost în folosul statului român, această participaţiune a scăzut la 20%. Nu ştiu, pentru că sunt multe elemente secretizate în acest proiect, dar ştim cu toţii, din experienţe anterioare, că, după ce proiectul de exploatare se termină, sunt costuri uriaşe ca să menţii un anumit echilibru ecologic. Deci, cred că proiectul este păgubos şi din punct de vedere material, în forma în care este în ziua de azi. Şi al treilea motiv care, pentru mine cel puţin, este primordial: va fi o bombă ecologică, în condiţiile în care Parlamentul European, cu o majoritate covârşitoare, a propus Comisiei Europene să interzică exploatarea prin cianuri. Germania, care e dependentă de energia nucleară, are un proiect de închidere a centralelor nucleare, şi nu pentru că n-ar funcţiona bine, ci pentru că reprezintă un potenţial pericol. Ori, această exploatare prin cianuri de la Roşia Montană şi celelalte, de s-or face, sunt bombe ecologice. În timp, cianura se descompune foarte greu...

În sute de ani...

Da, peste o sută, două sute, patru sute de ani. Mă rog, în sute de ani! E o bombă ecologică pe care strănepoţii noştri o vor resimţi.

Şi-a pierdut preşedintele Băsescu abilitatea de a accepta opiniile contrare propriilor viziuni?

E greu să dai un răspuns... Domnul preşedinte are un punct de vedere care se bazează pe foloasele economice. Domnia Sa vede în primul rând, în al doilea rând şi în al treilea rând o chestiune economică sau chiar financiară, dacă pot să spun aşa. Eu văd în primul rând, în al doilea rând şi în al treilea rând, o chestiune ecologică.

Reecologizarea zonei Roşia Montană ar presupune costuri uriaşe...

Sunt foloase imediate, dar sunt şi repercusiuni materiale, care se vor extinde pe foarte, foarte mulţi ani.

Aurul rezultat dintr-o eventuală exploatare se pare că nu e necesar nici Băncii Naţionale. Credeţi că Banca Naţională încearcă să evite elegant să se pronunţe în această chestiune?

Aici nu e vorba despre credinţă. Pe această felie mă pricep mai puţin, dar cele spuse de Banca Naţională sunt destul de concrete. Nu merge ca aurul exploatat să fie dus „cu geanta" la Banca Naţională a României.

''La Roşia Montană, participarea statului a fost de 40% şi, prin diferite operaţiuni financiare, care cred că n-au fost în folosul statului român, această participaţiune a scăzut la 20%.''

„Scopurile UDMR şi ale lui Laszlo Tökés nu diferă"

În ce mod vă veţi continua cariera politică?

Acum m-am găsit, aşa, pe undeva pe neaşteptate, în postura de a părăsi acest post pe care am fost, de altfel, foarte onorat, ultraonorat, să-l ocup. E un centru de putere, e Administraţia Prezidenţială, reprezintă România, de fapt. Să fii acolo consilier e o cinste. Şi, trebuie să spun, am avut satisfacţia de a lucra cu colegi deosebit de capabili din punct de vedere intelectual şi profesional. A fost o onoare şi o plăcere să lucrez la Cotroceni. După acest moment, nu zic ca şi domnul Iliescu că o să ies din politică „cu picioarele înainte", dar am de gând să continui activitatea politică. Să vedem cum vor evolua lucrurile.

Domnul Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, v-a atras atenţia în public asupra faptului că aveţi o opinie diferită de cea a Uniunii în ceea ce priveşte Roşia Montană...

Ceea ce mi-a reproşat nu a fost că am o poziţie împotriva liniei UDMR, ci că îl contrazic în public sau că îl atac în public, în calitatea sa de ministru. Aceste declaraţii ale domnului Kelemen consider că sunt date, aşa, la supărare. Totuşi, sunt în cadrul UDMR de peste 20 de ani şi cred că mai am un cuvânt de spus în organizaţie.

În 2010, alături de preşedintele Băsescu, la Băile Tuşnad

image

Viitorul partid maghiar al domnului Tökés poate fi o ameninţare la adresa UDMR la următoarele alegeri?

Acest partid este în facere pentru că n-a fost încă înregistrat. Ba, din contră, în prima instanţă s-a respins înregistrarea acestui partid. Din moment ce atacă acelaşi bazin electoral al maghiarilor din România, desigur că este o contrapondere, dacă vreţi, sau este un concurent pe acest segment, în ecuaţia electorală. Sondajele arată că, în continuare, UDMR beneficiază de sprijinul unei majorităţi consistente a maghiarilor din România. Posibilităţi de a avea înţelegeri locale şi chiar parlamentare, desigur, există, pentru că aşa vede lucrurile şi UDMR, dar şi partidul sprijinit sau reprezentat de către domnul europarlamentar Tökés. Ambele doresc ca maghiarii să aibă reprezentare parlamentară. Ca atare, eu cred că situaţia nu este chiar atât de conflictuală, nu este chiar o lipsă de dialog care să facă să ne anihilăm reciproc şi să nu intrăm în Parlament.

Mulţi privesc apariţia acestei noi formaţiuni a domnului Tökés ca pe o strategie a liderilor politici maghiari de a juca la două capete: „băiatul bun" şi „băiatul rău". Iată, dacă nu dialogaţi cu noi, UDMR, „băieţii buni", vi-l dăm pe „băiatul rău", pe domnul Tökés... Aşa este?

Este o istorie mai lungă care a dus la această hotărâre de a încerca înfiinţarea unui nou partid. Eu cred că dacă există un dialog - şi e bine că există un dialog între UDMR şi partidul domnului Tökés - acesta nu este de conjunctură, de tactică electorală. Până la urmă, ţelurile celor două formaţiuni sunt foarte apropiate, scopurile nu diferă.

Să înţeleg că şi UDMR are acest scop de obţinere a unei autonomii a judeţelor Harghita şi Covasna?

Printre altele. UDMR cred că din 1993 are în vedere acest lucru - autonomie culturală care nu implică un teritoriu - pentru toţi maghiarii din România - şi pentru cei din Ţinutul Secuiesc - autonomie teritorială. E un scop asumat de UDMR.

Nu cumva această „autonomie teritorială" contravine prevederilor constituţionale?

Se discută acest lucru şi sunt specialişti în drept constituţional care spun că în cadrul constituţional actual nu se încadrează. Dar un scop politic poate fi ridicat, poate fi exprimat, spunând că vom modifica Constituţia. Punctul meu de vedere - şi nu numai al meu - este că, şi în condiţiile Constituţiei actuale, un statut special pentru judeţele în care maghiarii sunt majoritari nu este neconstituţional.

''Un statut special pentru judeţele în care maghiarii sunt majoritari nu este neconstituţional.''

„Autonomia maghiarilor trebuie să fie un proiect economic"

De ce ar fi necesară, în viziunea dumneavoastră, autonomia teritorială a judeţelor Harghita şi Covasna, în condiţiile în care Europa tinde către desfiinţarea frontierelor? De ce ar fi necesară o enclavizare a maghiarilor?

Să ai o autonomie teritorială nu înseamnă să ai frontiere. Asta zic „sperietorile" că vor vedea la Miercurea-Ciuc.

Dar ce înseamnă „autonomie teritorială"?

Înseamnă un drept de dispoziţie mai mare al organelor locale alese, în materie de administraţie, în materie de resurse, în materie de asigurare a ordinii publice. Sunt modele care, chiar dacă nu sunt identice, descriu cam ce se înţelege printr-o autonomie teritorială.

Există opinii potrivit cărora liderii UDMR nu s-au implicat, în ultimii 20 de ani, în dezvoltarea zonei respective, lăsând-o intenţionat la un nivel foarte scăzut, astfel încât să menţină dominanta etnică, iar românii să plece de acolo. Aşa este?

Nu, nu cred că cineva ar vrea ca românii să plece de acolo. Eu am o viziune, n-aş zice mai personală, dar eu zic că aceste demersuri pentru autonomie pot să fie făcute, pot să fie duse la succes numai dacă, într-adevăr, toţi locuitorii din această zonă vor asta. Adică şi românii, şi rromii şi celelalte minorităţi care or mai fi pe acolo. Acest proiect, dacă vrea să fie de succes, trebuie să fie un proiect economic. Această zonă, care nu este dintre cele mai dezvoltate din România, trebuie să aibă un proiect de dezvoltare foarte coerent şi care să fie susţinut şi de către români, şi de către rromi şi de către toţi care trăiesc în cele două sau trei judeţe. Atunci se poate face.

De ce nu s-a întâmplat acest lucru, în forma la care vă gândiţi?

Acolo a început să se discute şi acolo sunt lideri care privesc totul ca pe un demers etnic. Mă refer la partea maghiară. Cred că aceştia greşesc. Dar sunt şi lideri locali ai UDMR sau din afara UDMR care gândesc în felul pe care l-am spus eu. Ei au demarat discuţii cu formatori de opinie, cu lideri ai comunităţii române şi, în unele cazuri, ai comunităţii rrome din zonă. Pe acel teritoriu trăiesc diferite etnii. Nu sunt judeţe pure din punct de vedere etnic. Exemplul este al Tirolului de Sud, unde Constituţia italiană nu permitea autonomie teritorială. Cei de acolo, italieni şi germani, s-au înţeles, au încheiat un pact în care sunt foarte clar reglementate drepturile, competenţele comunităţilor locale şi acea regiune a Italiei a devenit una dintre cele mai bogate.

Domnul Tökés făcea vorbire, într-o vreme, de poliţie proprie, de administraţie proprie. Asta ar însemna o ieşire de sub autoritatea statului român.

Acum, cu ocazia reorganizării adminstrative, facem regiuni şi atunci e normal, de la sine înţeles, că va fi un executiv regional, că va fi un legislativ regional. Astea şi fără autonomie se vor face. Dacă se face o unitate administrativă peste cea existentă, trebuie să le dai şi competenţe de acest gen.

''Să ai o autonomie teritorială nu înseamnă să ai frontiere. Asta zic „sperietorile" că vor vedea la Miercurea-Ciuc.''

„Politicul nu va putea strica relaţiile bune dintre români şi maghiari"

Pot fi aduşi foarte mulţi bani în judeţele Covasna şi Harghita, fără autonomie teritorială. De ce liderii UDMR, care acoperă din punct de vedere politic zona respectivă, nu se implică mai mult pentru atragerea fondurilor europene?

Aici vă înşelaţi. Judeţul Harghita atrage, mă rog, raportat la populaţia pe care o are, cele mai multe fonduri europene. E acolo un preşedinte de consiliu judeţean care, din acest punct de vedere, e ireproşabil. Eu am fost acolo în calitate de consilier prezidenţial şi am văzut că este o încăpere cât o hală unde stau angajaţii consiliului judeţean şi scriu proiecte.

În 2006, la Ziua maghiarilor, în Cluj-Napoca

image

Dar banii vin?

Vin aşa cum vin, mă rog, mai cu ţârâita. Dar acolo, în Harghita, ca şi în Covasna, sunt oameni foarte abili. E o fantasmagorie că maghiarii nu doresc să vină bani, că nu doresc dezvoltare pentru a nu se schimba componenta etnică. Îl ştiu pe primarul din Sfântu Gheorghe, pe preşedintele consiliului judeţean, care se culcă la ora 12 noaptea şi, dacă primesc o promisiune de la un ministru că pot accesa fonduri, la ora 8 dimineaţa sunt deja în Bucureşti şi îi bat la uşă: „Uite, mi-ai promis fonduri, hai să vedem ce trebuie să facem!"

E greu de crezut că zona respectivă nu s-a dezvoltat până acum exclusiv din cauză că nu s-au alocat suficienţi bani de la buget. Iată, din 2007, se puteau accesa direct banii europeni. De ce nu s-a întâmplat acest lucru?

Eu nu văd chiar aşa lucrurile. Sunt localităţi care au fost gestionate, localităţi balneoclimaterice care au fost gestionate foarte bine. Vorbesc, în principal, de Sovata, dar şi Tuşnadul s-a dezvoltat. Au fost altele, cum este Borsecul, care, într-adevăr, au fost lăsate în paragină. Abia acum încep să se redreseze. Turismul, desigur, este un punct de atracţie a celor două judeţe şi cei care vin şi-şi lasă banii în aceste staţiuni sunt, în proporţie covârşitoare, români. Ei vin pentru peisaj, pentru capacitatea balneară a acestor localităţi. Proprietarul maghiar de pensiune din Harghita sau de oriunde are tot interesul şi este ultrabucuros dacă vine un bucureştean şi-i ocupă spaţiul. E o resursă foarte importantă pentru aceste judeţe. Desigur, nu este singura. Eu sper să se gospodărească mai bine.

Impresia multora este că această rivalitate etnică dintre români şi maghiari a fost întreţinută de la nivel înalt. Nu cumva s-a presat pe „punctele nevralgice" tocmai pentru a genera o dezbatere publică şi a obţine beneficii politice?

Eu cred că localnicii, români şi maghiari, se înţeleg destul de bine între ei, iar din acest punct de vedere vă dau dreptate. Desigur, sunt şi fricţiuni, ca oriunde. Nu cred că politicul îi învrăjbeşte pe oamenii de pe stradă. Întotdeauna, mai ales în perioade de criză, discursul naţionalist are o audienţă mai mare în cele două comunităţi, dar cred că, în esenţă, politicul nu va putea strica relaţiile bune, interumane, din regiune.

''Proprietarul maghiar de pensiune din Harghita sau de oriunde are tot interesul şi este ultrabucuros dacă vine un bucureştean şi-i ocupă spaţiul.''

„Comunităţile locale trebuie să rezolve problema rromilor"

Problema rromilor e o problemă naţională, am putea spune. Cum vedeţi, în momentul de faţă, rezolvarea ei?

Rezolvarea este una care va dura în timp. În centrul ei este, desigur, spun eu, educaţia. Sper ca în viitorul program pe zece ani, care se va adopta sper în această toamnă, să privim integrat această chestiune. Majoritatea rromilor sunt foarte bine integraţi în societate şi n-au probleme. Probleme privind discriminarea mai sunt şi la persoanele rrome integrate. Problema mare o reprezintă comunităţile care trăiesc într-o sărăcie lucie şi care n-au şanse ca, dintr-o generaţie în alta, să se ridice.

A cui e vina pentru această situaţie?

Aici, comunităţile locale trebuie să depună un efort mai mare, fără doar şi poate. Ele trebuie să vrea să facă paşi în această direcţie. Nu poţi aştepta totul de la stat. Mi se pare absolut normal. Pe de altă parte, şi guvernele care s-au perindat au considerat că asta nu e problema cea mai importantă şi au amânat-o. Problematica rromilor devine una europeană. Noi, românii, am avut bune practici în această direcţie - avem locuri rezervate pentru tinerii rromi, în licee, în universităţi. Avem sistemul mediatorului sanitar care îi ajută pe cei din comunităţile sărace să ajungă la medic, să primească servicii sanitare de bază; mediatorul şcolar ia copilul din comunitate şi-l duce la şcoală.

Se practică foarte puţin lucru acesta...

Nu, vă înşelaţi, sunt peste o mie de mediatori în ţara asta.

Şi credeţi că sunt suficienţi?

Ar putea să fie mai mulţi, dar totuşi e un element. Adică, cine zice că nu s-a făcut nimic în ăştia 20 de ani, acela minte. Că nu s-a făcut destul, cu asta putem să fim de acord. Că aceasta va fi o problemă a perioadei viitoare, cum reuşim să-i scoatem din sărăcie pe aceşti oameni şi să le dăm un viitor mai bun este, iarăşi, un punct important. Dar nu te poţi baza numai pe învăţământ. Pentru că, dacă acel copil rrom stă într-o bojdeucă cu alte nouă persoane, atunci nu prea poate să înveţe. Dacă părinţii nu au un venit cu care să-i întreţină, atunci au o soartă mult mai grea. Aici trebuie proiecte integrate, iar administraţiile publice locale au un cuvânt deosebit de spus.

Există un risc major de escaladare a tensiunilor în ceea ce priveşte chestiunea rromilor. Poate ne-ar trebui un program bine pus la punct, la nivel naţional.

A existat o strategie care a fost, în bună parte, implementată. Acum există un cadru mai general al Uniunii Europene şi se lucrează pe următoarea strategie pe zece ani. E foarte important. Fonduri o să fie, devenind o chestiune arzătoare în toată Europa. Bani vor veni, vor putea fi accesate fonduri. Şi aici iar revin la primari şi la consiliile locale. Trebuie să fii deştept - dacă faci o şcoală în care condiţiile sunt bune, acolo vor veni şi copii rromi şi copii nerromi. Dacă faci o stradă ca să-i legi de comună sau de sat, ea va folosi şi pentru nerromi.

Ce vă îngrijorează cel mai mult ca evoluţie în ceea ce priveşte situaţia minorităţilor?

Fenomenul pe care l-aţi remarcat şi dumneavoastră - escaladarea tensiunilor. Vă dau un exemplu - mă întâlnesc cu un prieten din copilărie, un prieten foarte bun, deschis la minte, şi îmi spune: „Eu i-aş pune pe rromi într-o insulă, să se descurce!" Cum să vă spun, sunt oameni de calitate care gândesc că rromii sunt o naţie predispusă la furat şi că trebuie să-i băgăm în închisoare. Şi atunci întreb: cu asta ce rezolvi? Să bagi un milion de oameni la închisoare, să arunci oamenii în temniţă fără să fie condamnaţi? Adică apar nişte „soluţii" absolut aberante de la oameni care sunt cu capul pe umeri. O altă problemă, sigur, este că trebuie apăraţi oamenii şi comunităţile de infractori. Infracţionalitatea nu are culoare etnică. E un element ce nu poate fi negat şi trebuie luat în considerare. Inclusiv ceea ce pe relaţii internaţionale pe mine, şi nu numai pe mine, mă doare sau mă impacientează. Adică, în Europa, în foarte multe locuri, mai ales în mass-media, dar şi în mediile politice, când vine vorba de rromi se pune semnul egalităţii cu românii. Tot ce se întâmplă cu un rrom sau cu o comunitate de rromi se pune în cârca României, ceea ce nu mi se pare corect. Noi avem un milion şi jumătate de rromi, dar în Europa sunt 12-13 milioane de rromi. Şi atunci, când sunt probleme cu rromii, se pune totul în cârca României. Şi pe plan diplomatic trebuie făcuţi paşi.

''Sunt oameni de calitate care gândesc că rromii sunt o naţie predispusă la furat şi că trebuie să-i băgăm în închisoare. Şi atunci întreb: cu asta ce rezolvi?''

Fragment din precedentul dialog „La masa Adevărului" (aprilie 2009)

„Mi-am păstrat calitatea de a discuta şi critic actele preşedintelui"

George Rădulescu: Cum l-aţi privit pe preşedintele Băsescu, înainte de a ajunge la Cotroceni?

Peter Eckstein-Kovacs: Bine, în general. Am văzut şi bunele şi relele din activitatea preşedintelui.

Care ar fi bunele?

Am spus acest lucru în principal prin prisma juristului. Aici bunele au cântărit destul de greu în aprecierea mea, respectiv condamnarea comunismului cu toată opoziţia făţişă, scoaterea unui număr impresionant de dosare de la SRI şi intrarea lor în arhiva CNSAS. A fost o măsură care a arătat că preşedintele are putere. După ce preşedintele Constantinescu a declarat că a fost înfrânt de servicii, iată că Traian Băsescu a reuşit să ducă la bun sfârşit un demers important. Aş menţiona şi atitudinea preşedintelui în combaterea corupţiei şi a reformei în Justiţie. Au fost trei motive pentru care l-am apreciat pe preşedintele Băsescu.

Care au fost relele, în opinia dumneavoastră?

Au fost unele puncte de vedere sau luări de poziţie ale preşedintelui - aici m-am exprimat foarte explicit! - când refuza numirea unor miniştri. Cu asta nu am putut să fiu de acord şi cred şi acum că nu a fost o măsură corectă din punct de vedere constituţional. Din moment ce primul ministru este cel care răspunde şi este solidar cu miniştrii săi, trebuie să aibă acest drept, cu posibile consecinţe negative - dacă ministrul nu dă randament. Premierul trebuie să poarte răspunderea şi aici cred că interpretarea preşedintelui a fost poate puţin formală. Dar nu cred că este momentul să vorbim despre chestiuni trecute.

Preşedintele este receptiv la problemele minorităţilor?

Eu văd o abordare... Este şi au fost foarte apreciate de minorităţi deplasările frecvente în secuime, mai ales atunci când au fost inundaţiile. Am auzit de la oamenii de la ţară, care erau absolut uimiţi, că preşedintele a intrat şi în şură să vadă ce stricăciuni a făcut apa. Există o aplecare a sa asupra cetăţeanului român, indiferent de etnie. Ceea ce a propus preşedintele, acum mai recent, după alegerile parlamentare, respectiv ca Harghita şi Covasna, care suferă din punct de vedere economic şi al dezvoltării, să constituie o prioritate, a fost bine primit de locuitorii zonei. În acelaşi timp, preşedintele este reticent la ideea de autonomie teritorială, la ideea de drepturi colective. Preşedintele vine cu argumente constituţionale care sunt de netăgăduit. Cred că motivul principal pentru care aceste luări de poziţie nu au fost bine primite în zonă a fost tonul dur, autoritar în care s-a exprimat preşedintele. Acest lucru a fost comentat şi de presă şi de oameni. Domeniul simbolic este unul unde sunt probleme de comunicare.



Ultima oră

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite