VIDEO / FOTO Stadioanele din România: între ruină şi istorie

Multe din stadionale din România au ajuns în paragină. Construcţii care ar fi trebuit, în mod normal, să găzduiască meciuri de fotbal, concerte sau alte manifestări de specialitate, arenele din multe localităţi au ajuns în paragină.

Mai citiţi şi:

Se umple iar Ghencea

Târgu-Jiu: Municipalul din Târgu Jiu, în pericol de a nu mai fi modernizat

„Electroputere“, stadionul pe care s-au lansat zeci de internaţionali, în paragină

Indiferent că este vorba despre localităţi care au avut sau au echipe cu tradiţie în fotbalul românesc, stadioanele formaţiilor respective sunt departe de a se alinia la standardele internaţionale.

Multe arene au fost lăsate de izbelişte, chiar dacă, iniţial, s-a promis că se va investi în aceste construcţii. Buruienile au început să crească printre tribune, unele peluze par ca şi inexistente, iar alte stadioane abia mai pot rezista ploilor şi vântului.

În multe localităţi stadioanele nu mai pot găzdui competiţii, astfel că lumea abia îşi mai aduce aminte de ele.

La Medgidia, arena construită în 1978 a fost lăsată de izbelişte. Locuri pe scaune sunt doar la tribuna oficială, restul fiind asigurate de gradenele din lemn deteriorate. În apropierea stadionului zac, de multă vreme, scaunele vechiului stadion naţional „Lia Manoliu”. Porţiuni din tribună se surpă, grupurile sanitare au nevoie de reparaţii, tabela electronică a fost vandalizată.

Stadionul din Medgidia mai păstrează amintirile partidelor din urmă cu ani de zile.

În Braşov totul a fost dat uitării

„Până în vara lui 2010, Braşovul va dispune de un stadion la standardele UEFA", aşa suna promisiunea făcută de autorităţi în luna martie a anului 2008. Deşi mai sunt doar câteva luni până în vară, fosta bază sportivă este o ruină, iar lucrările au fost oprite din cauza lipsei unui investitor.

Noua arenă ar trebui construită în locul vechiului stadion „Municipal" din cartierul Bartolomeu, finanţarea proiectului urmând a fi asigurată de Municipalitate şi de firmele omului de afaceri Ioan Neculaie.

Cu o capacitate de circa 25.000 de locuri, acoperite în totalitate, stadionul urma să dispună de instalaţie de nocturnă, sisteme de drenaj şi încălzire a suprafaţei de joc, cabinete medicale şi de recuperare, spaţii comerciale şi o parcare de aproximativ 4.000 de locuri.

Stadionul „Francisc Neumann”- micul Highbury de Arad

Istoria stadionului UTA este strâns legată de cel care a dat naştere simbolului Aradului: baronul Francisc Von Neumann. Neumann a prins patima fotbalului pe vremea când studia în Anglia.

Îndrăgostit de Arsenal, la întoarcerea de la studii, Francisc von Neumann s-a hotărât să îşi facă acasă o echipă şi un stadion după chipul şi asemănarea tunarilor de pe Highbury.

VEZI GALERIE FOTO - STADIONUL DIN ARAD

Construcţia “Micului Highbury” de Arad a început în 1940 şi avea să fie inaugurat şase ani mai târziu, pe 1 septembrie 1946 cu ocazia meciului ITA Arad- Ciocanul. L momentul inaugurării stadionul era cel mai frumos din întreaga ţară.

Stadionul de „sub furnale”, părăsit în uitare

Despre arena pe care a jucat echipa FC Corvinul Hunedoara se vorbeşte mai ales la trecut. Prezentul nu îi mai atrage pe hunedoreni pe arena "Michael Klein", iar investiţiile de viitor în modernizarea stadionului hunedorean nu se regăsesc în planurile aleşilor locali.

VEZI GALERIE FOTO - STADIONUL DIN HUNEDOARA

În ziua în care echipa locală FC Hunedoara joacă pe teren propriu, doar 400 – 500 de hunedoreni vin la stadionul „Michael Klein”. Cei mai mulţi îşi ocupă locuri pe scaunele de plastic albe şi albastre din tribuna mare a arenei, iar partea gălăgioasă a suporterilor, cea care întreţine atmosfera pe stadion, stă la peluză în picioare, pentru că băncile de lemn putrezite de trecerea timpului au fost demontate în anii trecuţi.