VIDEO De ce Alexandra a născut la 14 ani. Efectele dramatice ale absenţei Educaţiei Sexuale pentru mii de fete

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Alexandra a născut când avea 14 ani. Acum are aproape 16. Când i-a vorbit prima oară cineva despre contracepţie, era prea tarziu: Alexandra era deja însărcinată în trei luni. Prin aceeaşi situaţie trec mii de fete în România.

Un copil îmbrăcat în roz plânge în braţele unei fete blonde, cu ochii mari şi gropiţe în obraji. ,,Nu mai plânge. Vrei să mergem la mamaia?“, îi spune tânăra celui mic în timp ce îi arată o minge de cauciuc pentru a-i distrage atenţia de la străinii din casă.

Numele tinerei mame este Alexandra. Are 15 ani şi şapte luni. A născut-o pe Alessia când avea numai 14 ani, în data de 22 septembrie 2016. Bogdan, tatăl, are 23 de ani. Cu toţii trăiesc, împreună cu părinţii şi fratele Alexandrei, într-o casă mică şi dărăpănată, care se află la înfundătura unei uliţe dintr-un sat vasluian.

Eram îndrăgostită. Nu ştiam nimic. Prima oară ne-am oprit. Eu nu am vrut şi pe urmă, s-a întâmplat. Prima oară când s-a vorbit despre sex la şcoală eram deja însărcinată în trei luni.

„Eram îndrăgostită. Nu ştiam nimic. Prima oară ne-am oprit. Eu nu am vrut şi, pe urmă, s-a întâmplat. Prima oară când s-a vorbit despre sex la şcoală eram deja însărcinată în trei luni. Am aflat cum trebuie să te protejezi când deja era prea târziu. La început aveam greţuri. Mi s-a întrerupt menstruaţia. Pe la patru luni a început să se mişte ceva în mine. Atunci mi-am dat seama că sunt gravidă“, îşi aminteşte tânăra.

Alexandra povesteşte că a vorbit cu prietenul ei în primele luni de sarcină: „I-am spus prietenului meu. Şi el a spus că nu sunt gravidă, că poate doar îmi întârzie ciclul, dar el ştia. A tăcut pentru că îşi dorea copilul şi a vrut să fie cu mine. Eram în şase luni când părinţii au aflat. Eu nu le-am zis pentru că îmi era frică de ce o să-mi zică, dar ei şi-au dat seama pentru că burta îmi crescuse foarte tare“.

Regretele Alexandrei

Tânăra afirmă că este fericită cu noua ei familie. „Tot timpul mi-l petrec cu Alessia. Îmi place să stau toată ziua cu ea. O iubesc. Alesia este păpuşa mea. O îmbrac, îi dau să mănânce, o culc. Ne jucăm amândouă. Ieşim afară, ne plimbăm, venim înapoi. Mai mult trage la mamai-sa decât la mine. Şi taică-su o iubeşte mult. Când se duce cu ea la magazin, pe ce pune mâna, aia-i cumpără. Se împrumută pe caiet şi tot îi ia.“

Zâmbetul, însă, i se şterge de pe faţă când vorbeşte despre şcoală. „Îmi pare rău că nu mai merg la şcoală. Aş vrea să studiez mai multe. Învăţam foarte bine şi îmi pare rău. Cel mai mult îmi plăcea la ora de Română şi când stăteam cu colegii.“

Fata spune că, după ce a născut, a continuat să se ducă la materiile cele mai importante - Matematică şi Română, ca să poată participa la Evaluarea Naţională, dar a abandonat apoi din cauza glumelor răutăcioase ale colegilor şi ale profesoarei de Religie. „Când nu eram prezentă la ora de Religie, profesoara vorbea urât de mine. Le spunea la ceilalţi copii că «Iar nu a venit mama voastră la şcoală?». Nu am mai vrut să merg din cauza ei. Le spunea la toate fetele să aibă grijă, că dacă nu, o să ajungă ca mine“, povesteşte fata înecată de plâns.

Imagine indisponibilă

„Când sunt bani, când nu sunt…“

Când părinţii Alexandrei au aflat de sarcină au fost supăraţi, însă acum îşi iubesc nepoata mai mult ca pe fata lor. „Nu am ştiut nimic până când fata avea şase luni de sarcină. Nu am bănuit că ea şi-a început viaţa sexuală. Când auzi că copila ta mică e însărcinată este dureros. Mergea în fiecare zi la şcoală şi învăţa bine. Am comunicat despre asta, dar nu mereu. Ştiind-o pe fata mai mare, care s-a căsătorit cu ştirea mea, am crezut că şi ea va face la fel.

Noi avem farmacie în apropiere. Este exact în centrul satului şi am putea să luăm contraceptive. Dar când sunt bani, când nu sunt… De exemplu, acum Alexandra a rămas fără pastile şi e posibil să rămână iar însărcinată“, spune îngândurată mama fetei. Familia trăieşte numai de pe urma ajutoarelor sociale şi a muncii de la câmp. Ar lucra la oraş ca să câştige mai mulţi bani, dar toţi membrii familiei au sub opt clase şi nu îi angajează nimeni.

Medicul din sat spune că este obişnuit să vadă fete gravide la uşa cabinetului său. „Ajung numai după ce rămân gravide. Altele nu trec deloc în timpul sarcinii. Vin numai dacă observă vreo problemă cu copilul după naştere. La noi nu se vorbeşte despre ce înseamnă să întreţii un contact sexual şi care pot fi urmările unui astfel de comportament din cauza ruşinii. Nici băieţii nu vin la noi la cabinet să se informeze. Noi am încercat să pătrundem în şcoli, dar este destul de greu dacă nu ai acordul părinţilor. Înainte erau mai puţine cazuri că primeam pilule şi prezervative, printr-un program guvernamental, pe care le dădeam gratuit. Acum nu mai primim.“

Singurul sprijin de care beneficiază Alexandra şi alte fete din sat este oferit de World Vision România (o organizaţie care facilitează servicii de educaţie şi sănătate pentru mai mulţi copii defavorizaţi din România şi alte categorii de persoane vulnerabile).

„Multe dintre aceste fete rămân însărcinate nedorit“

Situaţia prezentată de medicul din Vaslui este una răspândită la nivel naţional, afirmă preşedintele Organizaţiei „Salvaţi Copiii“, Gabriela Alexandrescu. „Studiul Internaţional realizat de Salvaţi Copiii, care acordă un index ţărilor în care copilăria este mai mult sau mai puţin ameninţată, plasează România pe locul 52 din 172 de ţări. Suntem în urma unor ţări precum Ucraina, Burkina Faso sau Iordania. Indicatorii care atrag atenţia cel mai mult sunt cei referitori la mortalitatea infantilă şi rata sarcinilor în rândul adolescentelor. România are cea mai mare rată a deceselor copiilor sub cinci ani din Europa (după noi se află numai Bulgaria şi Giorgia) şi din 1000 de fete cu vârste între 15-19 ani, 34 devin mame.“

Din cauza acestei situaţii Comitetul ONU privind Drepturile Copilului a cerut Guvernului României elaborarea unei strategii de Educaţiei pentru Sănătate care să includă şi Sănătatea Reproducerii. Asta, în contextul în care România are o lege din 2004 care stabileşte că stă în sarcina autorităţilor locale şi centrale, care au ca obiectiv de interes sănătatea şi educaţia, să dezvolte în şcoli programe de Educaţie pentru Sănătate, inclusiv Educaţie Sexuală.

Doar 6% dintre elevi au acces la Educaţie Sexuală, potrivit datelor oficiale

„Multe dintre aceste fete rămân însărcinate nedorit sau neplanificat. Acest lucru derivă din lipsa educaţiei de acasă şi din şcoală. Sunt mulţi copii care trăiesc în familii extrem de vulnerabile, cu părinţi analfabeţi, într-o situaţie economică destul de precară, la marginea comunităţii“, mai explică Alexandrescu.

Potrivit specialiştilor din domeniul Educaţiei Sexuale, un alt efect negativ major al absenţei acestei discipline în şcoli este răspândirea bolilor cu transmitere sexuală. Conform unui studiu publicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în 2016 România se plasa în primele 10 locuri în Europa la incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală. Cele mai răspândite boli sunt Chlamydia, sifilisul şi gonoreea. Datele mai arată că aproximativ 50% din mamele cu ITS – infecţii cu transmitere sexuală- dau aceste infecţii şi copiilor.

Peste 30% din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani nu au folosit prezervativul la primul contact sexual, în timp ce 16% dintre ei nu au folosit niciodată această metodă de protecţie, potrivit OMS.

 

De ce nu se face Educaţie Sexuală în şcoli:

  • este un subiect tabu/ruşinos pentru societatea românească
  • lipsa de personal instruit corespunzător pentru a preda o astfel de disciplină
  • lipsa de manuale avizate de Ministerul Educaţiei
  • Educaţia pentru Sănătate, care include Educaţia Sexuală, este reglementată doar la nivel de opţional. Or, mulţi dintre părinţi aleg opţionale care să îi ajute pe elevi la pregătirea pentru Evaluarea Naţională şi/sau Bacalaureat
  • Anumite asociaţii de părinţi, cu caracter religios, refuză accesul copiilor la Educaţie Sexuală pentru că ar incita la începerea timpurie a vieţii sexuale sau pentru că ar putea determina schimbarea orientării sexuale a copiilor
  • inechitatea în privinţa accesului la Educaţie Sexuală

Pornografie, LGBT, BOR

„Copiii şi adolescenţii construiesc o realitate care câteodată nu este conformă cu ce se întâmplă. De aceea, din păcate, Educaţia Sexuală se face prin pornografie la noi în ţară“, afirmă Gabriel Brumariu, profesor de Educaţie Sexuală.

La rândul său, directorul executiv SECS (Societatea pentru Educaţie Sexuală şi Contraceptivă), Carmen Şuraianu, spune că la ora de Educaţie Sexuală nu se învaţă doar despre igienă, organele reproductive, ciclul menstrual sau metodele de contracepţie. „Educaţia pentru Sănătate Sexuală şi Reproductivă aduce oportunitatea pentru tineri de accesa mult mai multe informaţii cu privire la violenţă, modul în care pot recunoaşte formele de abuz şi cum/cui le pot sesiza sau drepturile omului.“

De altfel, Mihnea Florea, membru în Asociaţia MozaiQ (care militează pentru drepturile persoanelor LGBT) crede că Educaţia Sexuală ar trebui să includă şi o componentă legată de minorităţile sexuale.

,, Este un traseu singuratic trecerea prin sistemul de educaţie pentru un tânăr din comunitatea LGBT. Elevii nu ajung să cunoscă foarte multe lucruri despre noi decât dacă printre ei se află un elev LGBT care îşi asumă acest lucru. Însă pentru a ajunge aici este important ca în şcoli să se creeze spaţii de siguranţă în care elevii să se exprime deschis cu privire la orientarea lor sexuală."

De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă Română (BOR) se opune vehement. ,, Nu vom fi niciodată de acord cu o materie în care noţiunile legate de sexualitate sunt orientate în altă direcţie decât cea firească şi-anume: heterosexuală", afirmă Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR.

Cum se poziţionează Ministerul Educaţiei:

În prezent există cerinţe, dar şi limite ale structurării planurilor-cadru, care nu pot depăşi, de exemplu, un număr maxim de ore pe săptămână în funcţie de nivelul de dezvoltare al elevilor, de normele medicale în vigoare. Aceste probleme sunt cu atât mai actuale cu cât multe solicitări venite în ultima perioadă de timp vizează includerea unor discipline/obiecte de studiu în trunchiul comun. În fapt, nu orice problematică trebuie inclusă (cel puţin nu imediat) în trunchiul comun pentru că:

  •  în anumite momente, anumite conţinuturi apar ca fiind necesare unui copil/unui tânăr; este însă nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a vedea dacă propunerea este viabilă; pe această perioadă de timp, tranzitorie, problematica respectivă poate fi inclusă în curriculumul la decizia şcolii, prin propunerea unei discipline cu statut de disciplină opţională;
  •  noile educaţii (de exemplu, Educaţie pentru Sănătate, Educaţie Ecologică, Mass-media, Educaţie Financiară, Drepturile Omului etc.) par a fi foarte importante prin faptul că răspund, prin tematică, unor nevoi. Acestea nu constituie, însă, decupaje epistemologice ale unor domenii de cunoaştere, care să le dea progresie de la un an de studiu la altul, nu au profunzime şi nici flexibilitate procedurală.
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite