UNESCO spune ca revolutia genetica are doua taisuri

Cu ocazia Conferintei Mondiale ONU impotriva rasismului, discriminarii si intolerantei rasiale de la finele anului 2001, UNESCO a organizat o dezbatere asupra noilor aspecte ale rasismului in epoca

Cu ocazia Conferintei Mondiale ONU impotriva rasismului, discriminarii si intolerantei rasiale de la finele anului 2001, UNESCO a organizat o dezbatere asupra noilor aspecte ale rasismului in epoca globalizarii si a revolutiei genetice, ale carei concluzii le prezentam cititorilor. In ultimele doua secole, teoriile pseudobiologice ale inegalitatii rasiale au stat la baza unor ideologii rasiste, xenofobe si intolerante. In prezent, noi forme de rasism, mai putin evidente, isi fac aparitia peste tot in lume, in ciuda primului articol al Declaratiei Universale asupra Genomului Uman si Drepturilor Omului, care mentioneaza ca genomul uman atesta unitatea fundamentala a tuturor oamenilor, ca si demnitatea si diversitatea lor innascute. Noile aspecte de intoleranta iau forma conflictelor interetnice, nationale, rasiale si religioase sau a "apartheidului" social, urban si educational. In acest sens, revolutia genetica pune probleme alarmante. In incercarea de a duce specia umana la perfectiune, nu exista oare pericolul de a reveni la eugenie si la dezumanizare? Prima intrebare care se impune este daca nu ne confruntam cu riscul de a identifica secvente genetice caracteristice unor populatii din anumite regiuni geografice, care ar putea duce la utilizarea datelor astfel obtinute in scopul discriminarii etnice sau geografice. Al doilea pericol se refera la eventualitatea ca noile tehnici de reproducere umana sa evolueze in selectia embrionilor si deci la alta forma de discriminare. In final, ne putem pune problema daca cercetarile asupra ereditatii nu ar putea avea drept consecinta negarea libertatii umane si reducerea identitatii la biologie. Singura care poate oferi un raspuns adecvat la aceste intrebari este bioetica, a carei misiune este asigurarea respectarii drepturilor, demnitatilor si libertatilor omului pe masura ce stiinta avanseaza. Educatia ar putea avea si ea o influenta importanta, ca si politicile urbane, in vederea obtinerii unei reconsiderari culturale si ecologice a spatiului public. Guvernele si personalitatile publice au de asemenea datoria sa vegheze ca aceste progrese ale geneticii sa marcheze o evolutie pozitiva, si nu negativa, a umanitatii.