Unde vor gasi de munca disponibilizatii?

Disponibilizarile anuntate de guvern tin capul de afis al actualitatii romanesti. Sindicatele incearca sa faca chiar o problema nationala din reducerea excesului de salariati din intreprinderile cu

Disponibilizarile anuntate de guvern tin capul de afis al actualitatii romanesti. Sindicatele incearca sa faca chiar o problema nationala din reducerea excesului de salariati din intreprinderile cu pierderi. In ultimul deceniu au disparut un milion de locuri de munca din industrie, ceea ce inseamna, in medie, 100.000 pe an sau 1% din total. Restructurarile de personal trebuie sa continue, cel putin cu aceeasi intensitate, si in 2003, deoarece vestile din industrie sunt deosebit de ingrijoratoare. Arieratele, care s-au tot plimbat in ultimii 12 ani de la banci la utilitatile publice si de aici la bugetul de stat, nu dau semne ca ar scadea, dimpotriva. La cele 85 de intreprinderi monitorizate, platile neachitate la scadenta au sporit, si inca in termeni reali, adica mai repede decat inflatia. Se incearca sa se gaseasca investitori capabili sa le aduca pe linia de plutire, dar nimeni nu se uita la intreprinderi intesate de salariati fara nici un rost. Reforma in economie presupune disponibilizari de personal nu numai in industrie, ci si in agricultura, unde situatia este mai grava decat in oricare alt sector de activitate. Peste 40% din populatia activa a Romaniei produce doar 12% din produsul intern brut al tarii. Ponderea agriculturii in PIB a scazut in perioada tranzitiei, in schimb forta de munca ocupata in agricultura a crescut. Foarte multi disponibilizati din industrie si-au cautat refugiu in mica ferma ineficienta din agricultura. Datorita productivitatii foarte scazute si excesului de forta de munca, dominanta este agricultura de subzistenta, care nu poate sa asigure conditii decente de viata. In mediul rural se gasesc peste patru cincimi din saracii Romaniei. Singura iesire din actuala situatie critica este trecerea de la o politica exclusiv agricola la una de dezvoltare rurala. Este vorba indeosebi de diversificarea activitatii la sate, in vederea cresterii de angajati neagricoli pe seama fortei de munca agricole. Pentru a putea realiza o asemenea mutatie, guvernul trebuie sa redefineasca misiunea ministerului de resort, care orienteaza toti banii spre o agricultura ineficienta, si sa sparga monopolul detinut de baronii cerealelor, care blocheaza orice incercare de a se dezvolta serviciile si mica industrie in mediul rural. Masurile menite sa faca mai atractive intreprinderile scoase la privatizare sunt importante, insa insuficiente pentru a asigura bunul mers al reformei, care se poate impotmoli daca nu se fac si pasii urmatori. Cel mai important este stimularea crearii de noi locuri de munca. Disponibilizatii vor primi un timp plati compensatorii. Dupa aceea, insa, din ce vor trai? Multi dintre ei sunt oameni tineri, care vor sa munceasca, dar nu au unde. Salariatii concediati nu au nici o vina ca au lucrat in intreprinderi concepute pe criterii ideologice, care de la inceput s-au dovedit neperformante. Adevaratii vinovati sunt cei care, dupa 1989, au franat reformele si au impiedicat astfel crearea de locuri de munca viabile in sectorul privat. Nu putini romani au fost, probabil, surprinsi cand au auzit ca autoritatile se dau de ceasul mortii sa gaseasca slujbe pentru cei 7.000 de disponibilizati din Brasov, judet cu un foarte mare potential turistic. Esecul lor nu trebuie totusi sa uimeasca pe cineva. Serviciile, in general, si turismul, in special, care ar fi putut absorbi o buna parte din forta de munca disponibilizata din industrie - asa cum s-a intamplat, de altfel, in alte tari est-europene - n-au fost dezvoltate in Romania. Privatizarea in turism a fost multa vreme tergiversata. Deoarece diferite grupuri de interese s-au blocat reciproc. Abia dupa 12 ani au cazut la pace. Dar nici dupa aceea n-au acceptat investitori straini, care ar fi putut moderniza turismul romanesc. Un alt obstacol major in calea dezvoltarii turismului a fost tratamentul fiscal eronat. Turismul extern este o forma de comert exterior, poate cea mai profitabila. In conditiile in care exportul de marfuri beneficiaza de scutire de TVA, normal ar fi fost ca si turismul international sa se bucure de acelasi tratament. Din pacate, insa, nici in proiectul noului cod fiscal nu se prevede scutirea de TVA a turismului extern. Gresita este nu numai politica fiscala, ci si strategia aplicata in turism. Accentul se pune pe litoral, desi Romania are atatea alte locuri cel putin la fel de atragatoare pentru turistii straini, cum sunt muntii, Delta, apele termale sau agroturismul. Litoralul ofera, la noi, un sezon scurt. Gradul de ocupare la nivel de un an este mic. La fel de redusa este si eficienta economica. Rezultatele de ansamblu sunt neasteptat de proaste. Circa 90% din turistii care vin in Romania sunt din tari sarace. Ei stau, in medie, doua zile, timp in care cheltuiesc 100-120 de dolari, de 3-4 ori mai putin decat in Cehia sau Ungaria, care primesc mari contingente de turisti din tari bogate. Cata vreme nu va avea investitii straine in turism, care sa ridice gradul de confort si calitatea serviciilor, Romania va fi privata de o importanta sursa de venituri si de locuri de munca. Turismul reprezinta in lume 10% din PIB-ul mondial si da de lucru la 7% din forta de munca a planetei.