Ultima feudă a lui Năstase
fostului dictator. Deşi a venit ceva mai târziu la marea împărţeală, Adrian Năstase a înhăţat şi el un fief cât se poate de bogat - Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, care
fostului dictator. Deşi a venit ceva mai târziu la marea împărţeală, Adrian Năstase a înhăţat şi el un fief cât se poate de bogat - Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, care gestiona sute de mii de hectare de terenuri de vânătoare şi o faună cât se poate de bogată. Până în 1989, doar Ceauşescu mai avea dreptul să tragă în anumite specii, printre care ursul brun, aşa că, la momentul schimbării de regim, din 1989, pădurile erau suprapopulate cu animale sălbatice. Pentru că era conştient că, în plan politic, nu-l va putea depăşi niciodată pe Ion Iliescu, Năstase şi-a construit aici, la AGVPS, propria sa feudă. Legenda spune că el a mers atât de departe în a-şi copia predecesorul, pe Nicolae Ceauşescu, încât i-a preluat şi celebra puşcă Holland and Holland, pe care dictatorul comunist o primise cadou de la regina Angliei. Adrian Năstase a cumpărat-o, se pare, de la poliţie, de la "confiscări", la începutul anilor '90, contra ridicolei sume de cinci mii de lei. În cei 13 ani cât a condus AGVPS, abuzurile s-au ţinut lanţ. Perioadele de interdicţie a vânatului se modificau după ce avea loc vreo vânătoare a înalţilor demnitari, se utilizau metode interzise, iar accidente, precum cel în care a fost implicat fostul ministru Ilie Sârbu, au fost muşamalizate. Presa a relatat despre faptul că unul dintre apropiaţii lui Năstase, Miron Mitrea, pe atunci ministru al transporturilor, a mers la vânătoare cu propriul tren. Totul a culminat în 2005 când, la o partidă de vânătoare organizată de Ion ţiriac, Adrian Năstase a lichidat nu mai puţin de 23 de mistreţi. Cum Năstase abia pierduse alegerile în faţa lui Băsescu, putem să ne închipuim ce viziune avea fostul premier de câte ori mai împuşca vreun mistreţ.
Plecarea lui Adrian Năstase de la conducerea AGVPS este, din toate aceste motive, aproape la fel de importantă ca schimbarea de generaţii în politică. Nu este vorba doar de un gest simbolic, ci şi de chestiuni foarte pragmatice. De exemplu, prin 2003, Ungaria raporta încasări din turismul cinegetic de vreo 60 milioane de euro, în timp ce România câştiga de pe urma imenselor sale bogăţii abia vreo două milioane de euro. Banii aceştia nu proveneau, în Ungaria, din numărul mare de animale ucise, ci din servicii conexe asigurate turiştilor străini - transport intern, cazare în cabanele de vânătoare ale foştilor grofi maghiari sau asistenţa asigurată vânătorilor.
În România, dimpotrivă, la indicaţia premierului Adrian Năstase, s-a interzis vânătorilor străini să mai împuşte păsări în Delta Dunării. Prin plecarea de la conducerea AGVPS a ultimului mare baron produs de regimul postcomunist, sute de mii de hectare de teren şi mii de vânători trec din epoca feudală direct în democraţie. Rămâne de văzut cum vor şti să folosească această libertate.




















































