Transhumanta la nivel inalt

Niculae Calimete, zis Nae al lu' Potop, ca taica-su avusese cele mai multe oi din Tilisca si parca venea potopul cand isi cobora turmele din munte, statea in mijlocul bataturii si privea uimit ce se

Niculae Calimete, zis Nae al lu' Potop, ca taica-su avusese cele mai multe oi din Tilisca si parca venea potopul cand isi cobora turmele din munte, statea in mijlocul bataturii si privea uimit ce se pregatea in curtea lui, unde era vanzoleala mare. Abia venit din Germania sa mai aduca niste bani acasa, se pomenise la poarta cu primarul si inca vreo doi insi pe care nu-i conostea, dar care se uitau cam urat pe sub sprancene. "Ma Nae - nu mai ocoli vorba primarul - tu ai casa frumoasa, vine maine domn presedinte Iliescu pa la noi, pa la rudele dinspre strabunica lu` mama-sa dintai, care a plecat la Oltenita cu transhumanta, n-are importanta, si ne-am gandit la tine sa-i fii gazda". Nae incerca sa priceapa, dar in zadar, ca era rupt de oboseala si nu apucase sa doarma decat vreo doua ore. Pana sa deschida gura, aparura doua gipuri si curtea i se umplu cu oameni. Unul scoase o drujba dintr-o lada de scule si, in doi timp si trei miscari, ii defrisa gradina din fata casei, cu pruni cu tot. Imediat, in urma lui, se infiinta o echipa care ii planta in loc numai trandafiri albastri de plastic, in tufe de cate trei. Intre timp, un individ prietenos, cu o tigara in coltul gurii, puse mana pe un picamer si se apuca sa-i sparga gresia spaniola cu care isi pavase curtea anul trecut cand venise de la capsuni. Un camion ii darama portile si ii bascula in mijlocul curtii, peste bazinul cu pesti aurii, cum vazuse la o vila din Italia, unde pusese faianta, incarcatura de piatra de rau. Ii scoasera masina din garaj, un Opel din 2001, si adusera in loc o caruta prapadita rau care avea scris pe oiste, cu vopsea rosie, "exponat Muzeul Satului". In sura pe care o folosea ca atelier de tamplarie, ii adapostira vreo zece oi aduse cu o masina speciala. Oile intrara fara sfiala, de unde se vede ca erau obisnuite cu protocolul. Doi insi se urcasera pe acoperis si acum ii taiau cu bomfaierul antena de satelit pentru a-i transforma suportul in portdrapel. Umbland zanatic prin curte, Nae al lu' Potop se pomeni cu un clop pe cap care mirosea puternic a naftalina si cu un cojoc de oaie pe umeri. "Tu nu trebuie sa zici nimic, avem oameni pentru asa ceva", mai auzi din spate vocea primarului. Se refugie in baie, dar fu dat afara de doua sepepiste, dragute de altfel, care tocmai isi schimbau sacourile cu niste ii din matase sintetica, cam stramte peste vestele antiglont. In curte se punea masa, din niste containere izoterme se ivi un purcel de lapte, iar un tip cu ochelari de soare rasturna intr-un ceaun de inox continutul unui plic pe care citi "mamaliga instant, a se feri de umezeala". Pe presedinte l-a zarit de departe pentru ca nu mai avea loc in curte de oameni pe care nu ii cunostea, in afara de primar si de secretarul primariei. Cand gipurile cu girofar se pierdura in zare si curtea se goli, se aseza pe o piatra sa-si traga sufletul. O masina se opri la poarta si o voce ii comunica prin megafon: "Maine la sapte suntem inapoi ca vine si premierul, ramane totul pe loc"!
Ciobanas cu trei sute de euroi