Traficul si consumul de stupefiante - combatute cu simpozioane?

* In structurile de lupta antidrog din intreaga tara sunt cuprinsi doar 200 de politisti * Desi ministrul de Interne ii vrea pe toxicomani in spitale, in Romania exista doar doua centre de dezintoxicare, cu o capacitate de circa 100 de locuri

Planurile ministrului de Interne Ioan Rus de a vedea toxicomanii stransi in spitale si clinici, dandu-se cu capul de pereti din cauza lipsei drogurilor, par a fi o solutie pentru rezolvarea gravei crize care a lovit societatea romaneasca si l-a ingrijorat chiar pe presedintele tarii, prezent, luni, la bilantul IGP. Nici pana astazi, insa, nu se stie cat de multi consumatori de droguri exista in Romania, numarul lor variind, potrivit mai multor surse, de la cateva mii la 30 de mii. Si daca toti acestia ar fi stransi, in cele din urma, unde ar putea fi dusi? In cele doua centre de dezintoxicare - unul in Iasi si altul in Bucuresti -, cu o capacitate de cel mult o suta de locuri? In timp ce simpozioanele despre combaterea traficului si consumului ilicit de droguri se tin lant, pe bani grei, traficantii se multumesc sa-si aranjeze livrarile codificat, prin telefon, in numai cateva minute. In lipsa centrelor de dezintoxicare, de recuperare, poate ca lucratorii Ministerului de Interne ar trebui sa se arate mai preocupati de prinderea traficantilor de droguri. Raspundere care revine in primul rand proaspat decapitatei Directii de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog. La prima vedere, rezultatele obtinute de acestia in 2002 (1.368 de infractiuni de trafic si consum de droguri, comise de 1.603 persoane, 43 tone de droguri si peste 130 mii de comprimate capturate, trei laboratoare clandestine de producere a stupefiantelor si descoperirea a 1,8 tone de precursori), cu mult peste cele din 2001, aratau ca politistii au muncit mai mult si mai bine. Ministrul Rus apreciaza insa ca la fiecare tona capturata au ramas alte cinci nedescoperite. Se pare ca, totusi, astfel de momente au existat. In toamna anului 2001, consumatorii de droguri au navalit in centrele de dezintoxicare, cei ramasi in strada fiind in stare sa dea si un milion de lei pentru o doza de heroina. Timpul a trecut, insa, si randurile traficantilor si ale consumatorilor s-au ingrosat, in timp ce politistii antidrog au ramas la fel de putini (in jur de 200 in toata tara), desi mai-marii din MI promiteau prin simpozioane organizate la munte si la mare, in functie de anotimp, dublarea numarului de posturi. Asa se face ca explozia fenomenului a depasit puterea de reactie a politiei, desi capturile au crescut, ca si numarul infractorilor cercetati. A fost nevoie de mai bine de zece ani pentru ca, in 2000, sa apara Legea 143, privind traficul si consumul ilicit de droguri, vreme indelungata sustinandu-se ca stupefiantele nu sunt o problema in Romania, o simpla tara de tranzit pentru carausii mortii albe. A fost nevoie de 12 ani pentru a avea o lege anti-precursori de droguri, dupa ce in jurul Bucurestiului aparusera deja laboratoarele clandestine de fabricare a substantelor psihotrope de mare risc. In tot acest timp, traficantii marunti au realizat castiguri la nivelul unui demnitar de rang inalt, in conditiile in care un gram de heroina cumparat de la furnizor cu 1,5 milioane lei este vandut in doze care valoreaza sase milioane lei. Atrasi de aceste castiguri, unii talhari sau hoti s-au "reprofilat", preferand sa intre in randul dealerilor. Ar fi interesant de stiut cum ar putea controla un asemenea fenomen doua sute de politisti, in conditiile in care, de cele mai multe ori, agentul din strada, acelasi care, de cateva zile, poate da si amenzi de circulatie, da din umeri, spunand ca traficul de droguri e treaba Crimei Organizate. Politistii spun ca, de la o vreme, dealerii marunti, "la vedere", luati de pe strada cu cateva doze, nici nu mai sunt arestati, ba chiar scapa cu cate o amenda, pentru ca nu prezinta "pericol social". Pe cine mai mira atunci ca ei revin si continua sa livreze stupefiante?