Tradiţii olteneşti în Joia Mare

Sătenii din Salcia de Argetoaia înalţă focuri către cer în cimitir pentru a încălzi sufletele celor adormiţi şi pentru a alunga spiritele rele. Bătrânii spun că în noaptea de miercuri spre joi se deschid cerurile pentru ca morţii să se întoarcă pe pământ, la cei dragi.

Oltenii nu uită nici picaţi cu ceară să primească în lumea lor, în Joia Mare, sufletele celor dispăruţi. Nu pun geană pe geană de teamă să nu îi ia somnul în noaptea când se deschid cerurile, iar morţii vin pe pământ ca să petreacă sărbătorile alături de cei încă în viaţă. Şi ca să le facă trecerea mai uşoară aprind focuri uriaşe, care ar încălzi spiritele.

Văduvă de ani buni, Ioana Băcăienii (67 de ani) aprinde cocenii şi se roagă. „Să ne ierte Dumnezeu păcatele, iar pe morţi să-i ducă în Rai, cu îngerii", zice bătrâna, în timp ce pune o cană cu apă pe o masă. Aşa îşi aşteaptă omul, pe care n-a încetat să-l plângă de 40 de ani. Cu tămâie şi un braţ de coceni pleacă la cimitir, undeva la marginea satului, unde-i obiceiul ca toţi localnicii să se adune şi să îşi bocească morţii.

O are alături pe Maricica lu' Barabaţu. Merg greu şi apăsat, cu ochii pe cer, să vadă dacă mai dau stropi de ploaie ce le-ar împiedica să facă foc printre morminte.

Jalea dinaintea ospăţului

Ritualul din cimitir trezeşte în sufletele sătenilor amintiri dureroase. Liniştea este sfâşiată de plânsete şi bocete, care se sting uşor-uşor în pâlpâirea flăcărilor şi se topesc odată cu ceara lumânărilor. La cei 72 de ani, Aurelian Beznă îşi jeleşte nevasta, pe care a pierdut-o acum două luni.

Spune că soţia i-a murit de inimă rea, când a aflat că o nepoată este bolnavă în stare gravă, la spital. „A căzut la podea şi aşa a rămas", povesteşte nea Aurel, în timp ce pune cocean peste cocean lângă mormânt şi aprinde un pumn de lumânări.

„Aşa se face la noi în sat din moşi-strămoşi. Prin foc se spală păcatele", explică bătrânul. Ţine pasul cu tradiţia convins că aşa îşi ţine aproape sufletul pereche.

Potrivit tradiţiei, spiritele celor adormiţi rămân pe pământ până la Înălţare, iar la plecare iau cu ele doar cana cu apă, cu care au fost primite în Săptămâna Patimilor.

"Aprindem focul ca să ne ierte Dumnezeu păcatele, iar pe morţi să-i ducă în Rai, cu îngerii."
Ioana Băcăienii
localnică

Drumul Crucii, la 1.400 de metri altitudine

Crucea purtată pe braţe are peste 100 de kilograme  Foto: Maximilian Gânju

În fiecare an, în Vinerea Mare, de la poalele Munţilor Vâlcan şi până în inima Staţiunii Straja, se desfăşoară un pelerinaj ortodox unic în România, la care participă localnici, dar şi credincioşi din diferite colţuri ale ţării.

De 11 ani, creştinii parcurg „Drumul Crucii" pe un traseu de zece kilometri, între oraşul Lupeni şi schitul din Vârful Straja care se află la 1.440 de metri altitudine. Credincioşii şi preoţii duc pe braţe şi pe umeri o cruce din lemn masiv, care cântăreşte peste 100 de kilograme.

Procesiunea religioasă începe de la orele amiezii şi imită drumul parcurs de Iisus Hristos în ziua răstignirii pe cruce.