Taranii au scos preotul din altar sa se roage pentru ploaie

La Cosereni (Ialomita), o comuna prapadita din buricul Baraganului, de pe langa Urziceni, l-au scos taranii pe popa din biserica sa-l duca pe islaz sa le faca rugaciune de ploaie. Ar fi chemat si

La Cosereni (Ialomita), o comuna prapadita din buricul Baraganului, de pe langa Urziceni, l-au scos taranii pe popa din biserica sa-l duca pe islaz sa le faca rugaciune de ploaie. Ar fi chemat si paparudele, dar nu-s tiganci destule. Au mai vazut saracii seceta, dar ca asta de acum, zic batranii satului, n-au mai pomenit din '47, dinainte de colectivizare. Iar acum e seceta d-aia, "cumulata", de mai multi ani, nu de-o vara. Au sapat unii niste santuri sa-si bage gard si la juma' de metru sub pamant nu mai intra lopata. La Sintesti si Boranesti, cele doua sate ce tin de Cosereni, e mai al dracu'. A crapat pamantul pana si in batatura. Graul, auriu de uscat ce e, abia de-ti trece de glezne. Porumbul nici pan' la genunchi, iar floarea-soarelui inca n-are floare. De Sf. Petru se manca porumb fiert si se spargeau seminte proaspete. Anul asta tot pe mamaliga o s-o tina, din malaiul de asta-toamna. "Am muncit ca prostii!", rosteste cu naduf prof. Dumitru Gh. Dinescu, primarul din Cosereni. Din 6.000 de hectare de teren agricol, ne spune el, adica un hectar pe cap de locuitor, doar 2.650 sunt racordate la sistemul de irigatii. Adica la ce-a mai ramas din el, ca s-a furat pe rupte, ca peste tot. Peste doua treimi din recolta sunt total compromise. Le-ar trebui cel putin 50 de "aripi de ploaie" (n.r. - instalatii de irigatie complete), iar ei n-au decat 30 si alea vai de mama lor. Pe camp, vipia a scorojit tot. "Numai buruienile, cresc!", scrasneste cu ciuda Petre Nicolae, taran din Sintesti, uitandu-se crucis la sapaliga. "Toata ziua bat pamantul sa-l maruntesc si din piatra se face praf". De n-ar fi legumele, ar fi prapad. Fara vinete, rosii sau dovlecei, ar muri de foame. Nici pepenii, care ar trebui sa se bucure la soare, n-or sa iasa mai deloc. N-au legat fructul si abia a inceput sa se-ntinda vrejul. Or sa fie mici, numai buni de muraturi. A secat pana si iazul in care se balaceau copiii si gastele satului. Nici furnicile nu mai ies din pamant de cald ce e. Ieri, la Cosereni, a inceput sa sufle vantul cu putere. De praf, oamenii nu-si ridicau privirea. "Poate o scormoni vantul asta vreo ploaie"! Ploaie nu le-a adus vantul, in schimb le-a daramat un stalp de electricitate la Sintesti. "Stam aici de pe intuneric - pe intuneric si plivim la buruieni degeaba. Ca pan' la urma dam porumbul tot la animale", scrasneste feciorul al mare a lui Petre Nicolae. Sa te mai miri atunci ca in sat carciumarii fac vanzarea. Bea omu' de necaz. Coserenii e un exemplu. Tot Baraganul se parleste la soare. La Barcanesti, Axinte, Dridu, Malu Rosu, Armasesti, toate sate de primprejurul Urziceniului, e la fel. Oamenii au inceput sa se agite. Vor despagubiri pe recolta pierduta. Vor la toamna samanta gratuita si motorina mai ieftina. Si mai vor sa mearga o data si instalatiile de irigatie, ca s-au saturat sa care de pomana apa cu caruta. Si tot ei isi dau seama ca vor degeaba. "Sub orice stapanire taranul tot prost o duce", mai zice necajit primarul.