Tăranii acvatici

Dacă tata Noe ar fi fost român, nu s-ar mai fi chinuit să meşterească o corabie, ci, cocoţat pe o buturugă, ar fi dat fericit la peşte, astfel că întreg capitolul biblic al Potopului s-ar fi

Dacă tata Noe ar fi fost român, nu s-ar mai fi chinuit să meşterească o corabie, ci, cocoţat pe o buturugă, ar fi dat fericit la peşte, astfel că întreg capitolul biblic al Potopului s-ar fi redus la o saramurică de biban.
Fără doar şi poate, cei mai fericiţi ţărani de pe la noi sînt sinistraţii din Rast, care, scăpînd de grija aratului şi a semănatului, stau ca filozofii, aplecaţi peste întrebările lumii, cu un băţ în mînă, în aşteptarea peştişorului de aur.
Economia de piaţă, care 16 ani de zile s-a sfiit să sară pîrleazul în curtea ţăranului român, bîntuie acum ca o sfară plăcut mirositoare de vreme ce carasul se vinde la şosea cu 5.000 lei kilogramul.
Pentru că intrarea în Europa a celor patru milioane de pălmaşi ce zăbovesc încă în zona Evului Mediu, cu vaca înjugată la plug, pare un hop de netrecut pentru politicienii noştri, soluţia e una singură: un potop bine temperat.