"Sunt gay creştin, ceea ce pentru mulţi este scandalos"

Florin Buhuceanu, vicepreşedinte al Asociaţiei ACCEPT, explică raţiunile organizării controversatului marş al homosexualilor care, anul trecut, a generat reacţii violente Ce fel de

Florin Buhuceanu, vicepreşedinte al Asociaţiei ACCEPT, explică raţiunile organizării controversatului marş al homosexualilor care, anul trecut, a generat reacţii violente

Ce fel de eveniment este marşul homosexualilor? Trebuie el acceptat ca o manifestare a diversităţii sau condamnat ca o încălcare a unor norme sociale şi religioase general acceptate? Înainte de a formula răspunsuri tranşante, vă propunem să luaţi act de opiniile unuia dintre organizatorii acestei manifestaţii.

Florin Buhuceanu se declară nici mai mult, nici mai puţin decât "homosexualul de serviciu al societăţii româneşti". Este un activist pentru drepturi LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transgeni) din România, vicepreşedintele organizaţiei ACCEPT, fiind director executiv până în 2005. Asociaţia va organiza mâine cea de-a doua ediţie a "Marşului Diversităţii" din cadrul GayFest, la care anunţă participarea a 1.000 de oameni. Anul trecut, la aceeaşi manifestare, s-au înregistrat ciocniri între participanţi şi reprezentanţi ai unor asociaţii religioase. Florin Buhuceanu trăieşte cu partenerul său spaniol, Raoul. Cei doi au fost primul cuplu din România care a avut o ceremonie de căsătorie între persoane de acelaşi sex.

- Anul trecut, manifestaţia homosexualilor a generat violenţe. Vă temeţi că şi anul acesta se pot întâmpla astfel de derapaje?

- Legitimarea acestor acte de violenţă s-a produs deja. Nimeni din interiorul Bisericii Ortodoxe nu a condamnat violenţa în numele lui Christos. Cei care au manifestat anul trecut au folosit însemne religioase explicite, asociate cu simboluri de tip legionaroid, ceea ce contravine legii. Anul acesta, există semnale clare că sunt mai bine organizaţi pentru că primesc mai mulţi bani, aduşi şi din străinătate. România este un spaţiu experimental foarte interesant pentru grupări fundamentaliste, mai ales din Statele Unite. S-a întâmplat în Polonia.

- Dar şi de partea dumneavoastră există susţinere externă, nu-i aşa?

- Există, dar dacă comparăm ponderea, este un dezechilibru.

- Dar de ce trebuie exprimată această identitate în stradă, printr-o asemenea manifestare care contrariază multă lume?

- Este nevoie de o asemenea exprimare în public tocmai pentru că acest grup minoritar a fost invizibil pentru decenii. Până în decembrie 2001, puteai face puşcărie pentru asta. Este nevoie de a naşte un soi de conştiinţă însăşi că faci parte dintr-o minoritate şi că ai un număr de valori pe care ar trebui să le aibă şi societatea, dacă se vrea o societate democratică.

- Care ar fi aceste valori?

- Credinţa că drepturile omului sunt universale. Nu sunt negociabile, nu sunt împărţite pe categorii de tipul drepturi pentru majoritari şi drepturi pentru minoritari. Şi asta este o valoare importantă pentru noi. Vrem să ne luăm în serios drepturile, vrem să ni le practicăm în ţara asta. Altfel aş fi optat să trăiesc în Spania sau Statele Unite bine mersi. Condamnăm, ca şi majoritatea, acte inacceptabile de tipul pedofilie, poligamie. Acestea sunt asociate deliberat cu această grupare minoritară şi au fost folosite foarte recent, în februarie 2007, de către un număr de biserici pentru a încerca o reformare a textului constituţional, asociind, deloc inocent, homosexualitatea cu poligamia, într-o încercare de a condamna căsătoria între persoanele de acelaşi sex.

Drepturile omului sunt universale, nu sunt negociabile

"Iisus n-ar fi acceptat bătaia homosexualilor în numele Lui"

-Sunteţi credincios?

- Sunt într-un fel atipic. Sunt gay şi creştin, ceea ce pentru mulţi este un scandal în sine. Îmi amintesc că eram student la Facultatea de Teologie şi colegii mei strângeau semnături pentru a menţine în viaţă acea prevedere din Codul Penal care pe mine mă trimitea în puşcărie.

- Aţi semnat?

- Evident că nu am semnat.

- Şi nu au avut suspiciuni?

- Au vociferat, pentru că atunci a fost prima oară când am luat o poziţie publică împotriva acestui tip de - aş zice - terorism spiritual. Să calci în picioare pe altcineva pentru că este doar de o altă orientare sexuală şi să îţi justifici acest tip de tortură medievală în numele iubirii lui Dumnezeu reprezintă un contramesaj, după mine. Atunci am stârnit polemici întregi pentru că nu era un mediu obişnuit cu alte puncte de vedere.

- Discuţiile au rămas între colegi sau au mers mai departe?

- Am fost chemat la conducerea facultăţii. Semnezi sau pleci. Nu ai alternativă într-un asemenea moment.

- Poate fi cineva şi creştin, şi gay?

- Din punctul meu de vedere, orientarea sexuală este complet neutră din punct de vedere moral. Contează ce faci tu cu tine şi cu mediul din care faci parte.

- Dar biserica este prima instituţie care condamnă homosexualitatea?

- Biserica condamnă în numele unor pasaje biblice care nu au mai fost frecventate din punct de vedere teologic de mii de ani. Există un îngheţ teologic pentru că lumea nu vrea să discute acele texte. Ştiţi, de pildă, ca Biserica Ortodoxă Română să aibă o comisie specializată pe probleme şi pe etică ce ţin de sexualitate în general? Homosexualitatea nu are nimic de-a face cu dogma. Şi aici nu este vorba numai de homosexualitate. Este vorba de cum înţelegi avortul, sexualitatea în afara căsătoriei.

- Dar toate acestea sunt păcate.

- Toate sunt aruncate într-un cazan al păcatelor. Însă acest tip de mesaj nu mai are niciun fel de credibilitate. Niciun tânăr nu poate să ia în serios aşa ceva. Dacă spui că cel care a făcut sex înainte de căsătorie ajunge în iad, ăsta este un mesaj primitiv. Unde spune Christos asta?

- Cum, nu spune?

- Iisus Christos nu a avut niciun fel de referinţă la homosexualitate şi tocmai aceasta ne arată că de fapt nici nu era un subiect important pentru el. Şi nu avea cum să fie. Să ne amintim că nici căsătoria nu a fost importantă pentru Iisus Christos. Dacă este să ne uităm cu atenţie la textul biblic şi să separăm mesajele lui Christos de mesajele adiacente şi interpretarea de sute de ani, care a devenit o foarte puternică referinţă, vom avea surprize colosale. A fost alături de prostituate şi nu a ezitat să o facă, stârnind scandaluri. Încerc să-mi imaginez astăzi, în 2007, pe un episcop alături de prostituate încercând să le ajute, nu condamnându-le verbal şi fără poziţii de superioritate morală. Aş vrea să văd biserica în aceeaşi situaţie, că ia în serios acest mandat care nu este unul uman, e chiar divin. Eu cred în acel Iisus Christos care a avut referinţe foarte critice la realitatea timpului lui, care condamnă vehement ipocrizia ecleziastică, de oriunde ar fi ea. Iisus nu ar fi acceptat tăcerea în legătură cu pedofilia, care este o uriaşă problemă a bisericii catolice. N-ar fi acceptat bătaia celor care sunt gay şi lesbiene în numele Lui.

Ce îl frământă

Ca cetăţean gay mă îngrijorează că despre comunitatea noastră se aude doar când sunt fie scandaluri, fie acte publice cum sunt GayFest. Şi de asta e nevoie de GayFest, ca identitatea noastră să nu fie acoperită. Trebuie să fim recunoscuţi ca un grup minoritar ca oricare altul. Vreau ca aici, în România, să pot să mă ţin de mână, pe stradă, cu partenerul meu, fără să-mi fie teamă că voi fi lovit în figură de către un necunoscut care îşi exprimă în felul ăsta dezaprobarea. Au tot dreptul la o altă opinie, dar nu înţeleg de ce trebuie să folosească violenţa pentru a-şi exprima propriile opinii.

Cum comentează

Situaţia homosexualilor în Europa Centrală şi de Est. Ungaria are de ani de zile legislaţia parteneriatului, nu mai vorbesc de Slovenia. Polonia, ţară puternic catolicizată, are încă dificultăţi să accepte că homosexualitatea există şi se poate exprima public. Polonia e într-un moment delicat. La putere avem un regim extrem de conservator care foloseşte homosexualitatea şi avortul pentru a da în cap liberalismului de tip clasic, aşa cum se practică el în Europa. Dacă vorbim de Rusia şi Grecia, ei sunt incapabili să dea o autorizaţie legală unui marş.

Rolul propriu în societate. Îmi asum rolul unui om care gândeşte liber şi vrea să se ia în serios, care crede cu putere în anumite valori. Faptul că sunt gay este irelevant. Am fost în anii '90 alături de comunitatea rromă, eram unul din cei care scanda în public "sunt rrom" pentru că în acele momente cuvântul rrom producea spaime la scară societară. Sunt alături de grupuri conotate la fel de negativ, face parte din jobul meu la Centrul de Resurse Juridice. Deci nu am luat cauza homosexualităţii ca un stindard. Viaţa mea nu e doar asta, chiar dacă acum sunt homosexualul de serviciu al societăţii.

Extremism de export. Faptul că în România o manifestare de tip GayFest e primită cu pietre şi uneori cu icoane care îţi sunt servite pios în cap încurajează extremismul nu numai în România, ci şi în Republica Moldova. Am fost acolo şi nu era o realitate foarte veselă. Vă asigur că religioşi moldoveni foloseau ca argument mesajul Bisericii Ortodoxe Române. Mulţi nu au curajul să iasă în stradă acolo pentru că au văzut ce se întâmplă în România.

"Adoptarea copiilor este un subiect delicat"

- De ce militaţi pentru legalizarea căsătoriilor între homosexuali? Nu e prea mult?

- Nu. Aici nu e vorba neapărat de celebrarea căsătoriei, de ceremonia în sine, ci de drepturile asociate acestei instituţii. Este aceeaşi situaţie cu un cuplu de heterosexuali care trăieşte de ani de zile împreună şi nu e căsătorit, dar are copii - şi se întâmplă ceva. Ce se întâmplă cu acei copii? Ce se întâmplă cu bunurile? Deci sunt lucruri pe care noi le putem face.

- Dar este normal ca o astfel de reglementare să privească şi cuplurile homosexuale?

- Vrem ca această reglementare să acopere toată gama de situaţii în care sunt gay, lesbiene, bisexuali, transsexuali, heterosexuali şi ce mai sunt ei.

- Şi adoptarea copiilor?

- Adoptarea copiilor e un subiect delicat inclusiv în comunitatea gay. Măcar pentru că există indusă asocierea dintre homosexualitate şi pedofilie şi atunci orice legătură cu copiii provoacă o reacţie chiar în rândul comunităţii gay. Sunt în realitate relativ puţini, chiar în interiorul comunităţii mele, care cred că vor face acest pas şi ştiu foarte bine în egală măsură că societatea românească nu e pregătită pentru asemenea situaţii.