Strigătul gheţarilor uneşte religia, ştiinţa şi politica

Pelerinajul polar ar trebui să fie însoţit în minte şi suflet de toţi cei cărora le pasă de viitorul omenirii şi de relaţia ei cu planeta. La 30 noiembrie 2006, Papa Benedict XVI şi

Pelerinajul polar ar trebui să fie însoţit în minte şi suflet de toţi cei cărora le pasă de viitorul omenirii şi de relaţia ei cu planeta.

La 30 noiembrie 2006, Papa Benedict XVI şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I au semnat la Fanar o declaraţie comună: "În zilele noastre, în faţa marilor pericole privind mediul înconjurător natural, vrem să exprimăm temerea faţă de consecinţele negative pentru umanitate şi pentru Creaţie, în întregimea ei, care pot rezulta din progresul economic şi tehnologic ce nu cunoaşte limite.

În calitate de conducători religioşi, considerăm datoria noastră să încurajăm şi să susţinem toate eforturile care se fac pentru protejarea creaţiei lui Dumnezeu şi pentru a lăsa generaţiilor viitoare un pământ pe care ele să poată trăi".

În prima dimineaţă pe vasul Fram, cardinalul Theodore McCarrick mi-a spus: "Am ieşit pe punte şi m-a frapat cât de cald este afară. Apoi mi-am spus că, de fapt, de aceea suntem noi aici". Pelerinajul polar este făcut cu umilinţă.

"Rugăciunea în tăcere", care a reunit catolici, ortodocşi şi protestanţi, alături de musulmani şiiţi, sunniţi, wahabi şi ismaili, evrei, budişti, hinduşi, taoişti, Shinto, precum şi Inuit şi Saami, reprezentând credinţa din Cercul Arctic, a avut loc într-un decor aproape ireal. Pe puntea albă şi modernă a unui vas de mari proporţii, mai mulţi lideri religioşi, aşezaţi unul lângă altul, alături de copii, au ţinut una dintre cele mai simple şi mai neobişnuite slujbe, în pace, în tăcere şi înconjuraţi de o apăsătoare frumuseţe.

Oceanul Arctic nu mai îngheaţă!

Lângă trei aisberguri, aşezate într-o perspectivă copleşitoare, liniştită şi eternă, oameni din multe colţuri ale lumii au privit natura în faţă. De fapt, s-au privit pe ei înşişi, aducând unul altuia bogăţia diferenţelor dintre ei. Am avut noroc de o vreme însorită, strălucitoare, fără vânt, cu temperaturi destul de joase, dar cu o natură primitoare.

Prima sesiune plenară a fost moderată de ministrul finanţelor şi afacerilor externe al Groenlandei, dna Aleqa Hammond. Localnicii au înţeles de mult, din felul în care natura îşi schimbă reacţiile şi ritmurile fireşti, că în Groenlanda se întâmplă lucruri rele. Îngrijorarea pentru pământul lor neasemuit de frumos şi de misterios au apărut mult înaintea primelor reacţii ale oamenilor de ştiinţă, activiştilor şi liderilor.

Doamna ministru a amintit că, doar cu patru-cinci ani în urmă, apa oceanului îngheţa iarna, iar localnicii puteau să pescuiască, transportaţi pe gheaţă cu sănii trase de câini. Acum, oceanul nu mai îngheaţă deloc. Unii dintre câini au murit de foame. Însă, nu toate consecinţele schimbărilor de climă sunt rele. Încălzirea oferă florei o şansă de a se diversifica, lucru care schimbă tot sistemul natural şi cultural.

"Natura, un dar de la Dumnezeu!"

Patriarhul Constantinopolelui a vorbit despre darul de la Dumnezeu care este natura. De fapt, combinaţia dintre credinţă şi ştiinţă, economie şi politică, mass-media şi artă, în această iniţiativă globală, este inedită şi inspirată.

Ea creează o anume emoţie greu de definit, dar care este de natură să unească prin suflet şi generozitate, prin umanitate şi înţelepciune. De asemenea, iniţiativa aduce mult prestigiu şi vizibilitate ortodoxiei, altfel mai puţin prezentă în lumea occidentală şi euro-atlantică. Sâmbătă, 8 septembrie, a doua sesiune plenară a adus luări de cuvânt excepţionale.

Prima a fost cea a savantului brazilian Antonio Nobre, cea de-a doua a colegilor săi ruşi Victor Gorshkov şi Anastassia Makarieva, profesori de fizică nucleară la Sankt Petersburg. Nobre a explicat cum formarea lunii a făcut posibilă, ulterior, viaţa pe pământ. Gorshkov şi Makarieva, profesori de fizică nucleară la Sankt Petersburg, au impresionat prin patetism şi candoare. Ei au vorbit despre dreptul omului la teritoriu, care are implicaţii în toate aspectele vieţii.

Oamenii, din cauza intensei creşteri a numărului lor în ultimele secole, trăiesc precum şoarecii. De aceea, când suntem liberi, călătorim, fiindcă avem nevoie de teritoriu individual. Captivitatea influenţează performanţa biologică a tuturor vieţuitoarelor. Savanţii ruşi susţin că noi, oamenii, suntem la fel cu animalele din punct de vedere celular, teritorial şi energetic, dar putem acumula cunoaştere culturală.

Ei consideră că scopul nostru este ca oamenii să fie fericiţi. Dr. Bob Corell, din SUA, a vorbit despre ameninţarea planetei de către creşterea nivelului mării, despre dispariţia hranei, deşertificare şi despre refugiaţii climei. El a estimat că, în următorul secol, nivelul apei mărilor va creşte cu un metru. Andreas Gross, din Elveţia, a vorbit despre politică.

Democraţia trebuie să fie mai reprezentativă decât este acum, iar statul-naţiune trebuie înlocuit, fiindcă ecologia, de exemplu, transcende statul-naţiune. Politicienii trebuie să înţeleagă potenţialul societăţii, ceea ce nu este cazul acum. S-au mai făcut prezentări despre cum comunităţile natural-ecologice conduc biosfera şi despre relaţiile Cercului Arctic cu mediul înconjurător global.

Lumea arctică nu mai este imaculată

În timp ce nava a pornit spre Nuuk, capitala Groenlandei, a avut loc a treia sesiune plenară, numită "Impactul asupra Arcticului şi oamenilor lui". Lumea arctică nu mai este o lume imaculată, o perfectă sălbăticie. Chimicale produse în ţările industrializate sunt duse spre nord de către curenţii de apă, iar Cercul Arctic devine un fel de groapă de gunoi, unde sunt depozitate substanţe organice poluante.

Hrana tradiţională a indigenilor este acum nesigură. Scurgeri şi pierderi de la centralele nucleare ale Europei de Vest sunt duse de curenţi în Oceanul Arctic, care a devenit recipientul unei contaminări radioactive. Cu toate acestea, am înţeles că afirmaţia "ca să schimbăm ceea ce vedem, noi trebuie să schimbăm felul în care vedem" este adevărată nu numai pentru Groenlanda, ci şi pentru România şi, practic, pentru orice colţ de pe singura planetă vie.

Principele Radu a fost de acord să-şi publice impresiile de călătorie în exclusivitate în "Adevărul". Pelerinajul polar poate fi parcurs în detaliu pe site-ul www.princeradublog.ro

Radu
Principe de Hohenzollern -Veringen