Strategia de politica externa a Romaniei la judecata cititorilor Adevarului (partea a II-a)

Romania nu a facut destule in zona balcanica Si un cuvant despre Balcani. Am facut parte de o maniera pasiva si destul de modesta, din pacate, dintr-o comisie pentru Balcani, condusa de Giuliano

Romania nu a facut destule in zona balcanica
Si un cuvant despre Balcani. Am facut parte de o maniera pasiva si destul de modesta, din pacate, dintr-o comisie pentru Balcani, condusa de Giuliano Amato, care a produs recent un raport independent, nepolitic despre Kosovo si despre implicatiile regionale. Razvan Ungureanu, ca om care stie foarte bine zona balcanica din experienta precedenta, sunt convins ca va folosi acest lucru. Singura critica ce mi s-a parut a fi valida la inceputul noii administratii este ca Romania nu a facut suficient de multe lucruri in zona balcanica. Am avut un moment foarte bun cu presedintiile OSCE si eu, si Severin, in 2001. Dupa aceea, din pacate, nu am avut suficient de mult suflu si resurse ca sa investim masiv in zona balcanica. Serbia devine un subiect mai interesant; in Kosovo va trebui sa dam niste raspunsuri. Iar Romania este prezenta pentru ultima data in multe decenii in Consiliul de Securitate al ONU. Pentru ultima data, pentru ca, dupa reforma sistemului care va avea loc intr-o forma sau alta, probabil ca randul nostru nu va veni o data la 10 ani, ci o data la 30 de ani. De aceea sunt convins ca Ministerul de Externe si ministrul de Externe vor folosi ultimele 6 luni de mandat in Consiliul de Securitate pentru a face doua lucruri: sa vada daca in zona Kosovo putem face mai mult din acea pozitie care este extrem de influenta si sa vada daca, din temele globale si de tranzitie, Romania si-ar putea alege una sau doua care sa i se potriveasca.
Suntem in jurul mesei europene
In ce priveste Europa, dupa semnarea Tratatului de aderare, Romania se afla intr-o alta pozitie fata de UE. Suntem in jurul mesei; nu votam, dar suntem in jurul mesei europene si la nivelul ministrilor de externe, si la nivelul ministerelor sectoriale, si la Consiliul european si la COREPER, la nivel de ambasadori, si la cele peste 3000 de intalniri ale comitetelor UE in Comisia Europeana, asa-numita comitologie europeana. Ce inseamna acest lucru? inseamna o fantastica sansa ca interesele Romaniei sa fie promovate si vocea ei sa fie auzita si sa fie mai influenta. Inseamna pentru administratia romaneasca, nu atat pentru Ministerul de Externe, o provocare fara precedent. Niciodata Romania nu a fost chemata in pregatirea aderarii noastre propriu-zise sa formuleze pozitii pe teme dintre cele mai diverse, de la grau, agricultura, fosfati, mediu, la politica externa, ce doriti dumneavoastra. Limitele, slabiciunea cronica a administratiei publice romanesti este supusa astazi la un test destul de sever si, daca nu vom sti sa folosim perioada de un an si jumatate, cat a mai ramas pana la integrare - sper sa intram la termen -, ne vom trezi ca intram in UE incapabili sa ne aparam interesele in interiorul Uniunii. De aceea, fac un apel, formal de data aceasta, pentru premierul Tariceanu si pentru Guvernul Romaniei sa clarifice imediat distributia de roluri in mecanismul de formulare de decizii pe zona europeana. Este anormal sa perpetuam un sistem in care nu exista un centru de decizie, si acela este Ministerul de Externe. Este anormal sa perpetuam existenta Ministerului Integrarii, care a fost creat in administratia precedenta cu un scop legat de accelerarea pregatirii. Poate pentru primii doi ani de zile a fost o chestiune utila. Fac si un apel ca primul-ministru sa constituie in cabinetul sau, sub conducerea sa directa, dupa modelul britanic, un centru de coordonare politica puternic, impreuna cu Ministerul de Externe. Prim-ministrul Tariceanu a fost destul de rezervat cand, la intalnirea de la Palatul Victoria cu partidele din opozitie pe tema europeana, i-am sugerat ca Romania ar trebui sa-si faca si un inceput de aliante ad-hoc in interiorul Uniunii. Si am vorbit de perspectiva financiara. Evident ca Romania nu are un vot in acest moment si sunt multe probleme care ne preocupa, apropo de data integrarii. Dar o tara care se respecta si care se pregateste sa intre in UE ar trebui sa aiba o dezbatere interna, o politica de aliante in sanul Uniunii pentru a-si promova si proteja interesele de politica externa.
Romania trebuie sa-si protejeze cele 12 miliarde negociate cu UE
Eu cred ca Romania trebuie imediat sa isi defineasca prioritatile pentru bugetul 2007-2013, sa-si protejeze, pe cat se poate, cele 12 miliarde care sunt deja negociate. Si nu cred ca este foarte inteligent ca, inainte sa ne facem un plan de bataie si sa ne stabilim niste aliante, sa ne apucam sa cedam din banii care ne-au fost promisi, inainte ca sa avem o strategie completa. Din punct de vedere al sanselor de integrare la termen, eu cred ca, la nivelul Comisiei Europene, al Consiliului European si al Parlamentului European s-a agreat ideea unui raport intermediar suplimentar, in primavara viitoare, pentru Romania. Acela va fi raportul adevarat.
Data aderarii inca se joaca
A spune ca data de 1 ianuarie 2007 este protejata suta la suta ar fi o eroare; a spune ca este intr-un pericol mortal este, in egala masura, o exagerare. Dar, in mod cert, data de 1 ianuarie 2007 inca se joaca. Trebuie sa o protejam pentru ca un an sau mai multi ani de amanare a integrarii ar constitui un pret gigantic din punct de vedere politic, al increderii, economic, al pietei, al banilor, al euroscepticismului. Si cred ca aici, Putere si Opozitie impreuna, vorbind de politica externa, avem obligata sa aparam data de 1 ianuarie si, cel putin pe zona noastra, pe zona socialistilor europeni, incercam sa facem cat putem de mult in zona respectiva. Fac ultimul comentariu. Eu cred ca principala provocare in acest moment ca politica externa romaneasca nu este constituirea de axe, daca mergem in Marea Neagra, daca mergem in Balcani, daca mergem la Rasarit sau in Marele Orient Mijlociu. Problema este: ce fel de interese si ce fel de Romanie vom promova si ce vom aduce ca valoare adaugata in UE si in NATO; care este contributia specifica pe care o aducem in jurul meselor occidentale de la UE si de la NATO. Si, mai mult decat atat, care este avantajul comparativ si competitiv in raport cu alte tari similare Romaniei, care sunt deja in UE. De la Polonia la Bulgaria suntem in competitie directa, amicala cu aceste tari, care si ele vin cu un bagaj de cunostinte in zona rasariteana, poate mai bun decat noi; si ele clameaza ca au relatii in lumea araba, sunt tari de frontiera cu Rasaritul; si ele au experienta comunismului si a tranzitiei. Corina Dragotescu: Multumesc foarte mult! O sa-l rog si pe dl. ministru Ungureanu sa raspunda dupa ce dl. ministru Roman va fi luat cuvantul. Dl. ministru Ungureanu va trebui la un moment dat sa plece la sedinta de guvern. Domnule Petre Roman, va rog.
Petre Roman: Alianta cu democratiile din Apus nu este de ajuns
Consider bine venita initiativa ziarului Adevarul si vreau sa incep printr-o constatare. Romania, din nou, fara voia ei, se gaseste intr-o vicisitudine a istoriei. UE intra intr-o criza dureroasa exact in momentul in care Romania avea absolut toate sansele de partea ei pentru a se integra in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. Ce trebuie sa ne salveze de vicisitudinile istoriei este o viziune de politica externa. In 2000 am avut dorinta si am prezentat o asemenea viziune de politica externa (... ). Eram in pline negocieri de aderare la UE si spuneam: dizolvarea suveranitatii nationale intr-o masa uniformizata politic in afara identitatilor nationale nu e de dorit. Sensul proiectului european trebuie sa ramana dezvoltarea institutiilor europene comune, menite sa-i apropie si sa-i serveasca mai bine pe cetatenii Uniunii. Este vorba de o identitate intarita si de evitarea anonimatului. Sa nu uitam nici o clipa ca forta si uriasa atractie a Europei sunt date de diversitatea ei. Tot atunci - nu doresc sub nici o forma sa ma dezic de ceea ce gandeam - spuneam ca Uniunea Europeana isi va proiecta rolul si capacitatea sa de motor al economiei mondiale in spatiile in tranzitie de dincolo de Marea Neagra prin valorificarea potentialului de care dispun noile democratii europene. Ma gandesc la tara noastra in primul rand (... ) Spuneam ca integrarea noastra europeana si euroatlantica ne aduce o mare responsabilitate si in ce priveste implicarea regionala. Romania este puntea de articulare a zonei balcanice la traseul integrator european si de conectare a acesteia la traseul de cooperare cu nordul si estul continentului. Suntem o tara dunareana a carei pozitie geostrategica trebuie sa reprezinte un profil mai activ in crearea unui bazin pentru investitii directe, cooperare si o initiativa mai clara in proiecte regionale si teme de conservare si protectie a mediului, in primul rand a rezervatiei Deltei Dunarii, care este a noastra in cea mai mare parte. Suntem o punte de legatura intre spatiul geografic al tarilor baltice si nordice cu spatiul ce leaga tarile de la Marea Neagra, potential insuficient explorat. Suntem la confluenta de interese intre cooperarea adriatica si cea dunareana si a Marii Negre, iar aceasta poate intregi un nou atribut al dimensiunii noastre geostrategice in flancul sudic european. Din toate aceste perspective, identitatea noastra europeana implica responsabilitatea regionala si asumarea acesteia, alaturi de ceilalti parteneri. Interesul nostru este ca Balcanii sa nu devina un tesut inert sau destramat. Vrem ca Balcanii sa existe si prin contributia noastra, anticorpii regionali care sa protejeze valorile europene si interesele de cooperare economica (...) Ceea ce insa ar fi cu desavarsire contraproductiv si contrar intereselor cele mai elementare ale tarii noastre ar fi decuplarea de proiectul european, slabirea puntii de legatura cu UE. Spun asta gandindu-ma ca au aparut, fara sa fie combatute, doua tendinte: acceptarea amanarii integrarii in UE, adica amanarea datei de 1 ianuarie 2007, si sustinerea acestei amanari, mai ales in cercurile de afaceri (....) Combaterea acestor tendinte revine in primul rand celor care se afla la fraiele puterii in acest moment (......) "Nu"-ul in referendumurile din Franta si Olanda ne plaseaza, vrand-nevrand, intr-o situatie dificila. Nu cred ca este cazul sa ne schimbam viziunea strategica (. ...) Eu nu am nici un fel de indoiala ca reculul crizei declansate de votul negativ poate sa fie extrem de puternic si foarte favorabil pentru o noua relansare europeana. Lipsesc doua ingrediente: capacitatea de leadership politic in Europa si economia, intarirea economiei zonei europene. Aceste doua ingrediente inca nu le vad. Istoria ne arata insa ca ceea ce este necesar se intampla (... ). Europa va sti sa-si gaseasca un drum al relansarii economice, Europa va sti sa-si gaseasca leadership-ul politic care sa-i redea marea, uriasa forta de atractie (...). In concluzie, poate ca o fraza a lui Tache Ionescu din 1920 este interesanta: "Alergand dupa ceea ce e cu neputinta in politica externa, pierdem vreme pretioasa". Si tot in acel discurs spunea ca nu e adevarat ca putem trai singuri. Nu este adevarat nici ca alianta numai cu democratiile din Apus ne ajunge. Ei sunt departe, noi avem vecini (...). E nevoie de o reafirmare clara a strategiei de politica externa a Romaniei si sa ne si batem cu curaj atunci cand apar in societatea romaneasca tendinte care sunt contrare acestei strategii. Corina Dragotescu: Il salutam pe dl. Adrian Nastase, bine ati venit la seminarul nostru de politica externa. Din pacate, si domnia sa ne-a anuntat ca prezenta sa este de scurta durata, asa ca am sa-l rog sa-mi permita sa dau mai intai cuvantul domnului ministru Ungureanu sa raspunda domnului Geoana, pentru ca, cu siguranta, dl Nastase si dl Geoana gandesc cam la fel in problema politicii externe. Deci sa raspunda dl Ungureanu, dupa care dau cuvantul.
Mihai Razvan Ungureanu: Nu suntem actori intr-o drama psihanalitica
Multumesc doamnei Dragotescu, le multumesc in ordine domnilor ministri Geoana si Roman pentru temele pe care mi le-au dat, pentru ca in felul acesta pot atinge mai repede pamantul dupa ce am navigat intre concepte. Eu unul, cel putin, nu judec mecanic politica externa. A judeca mecanic, in proportii mai mult incoace, mai putin in partea cealalta, este o privire pe care nici unul dintre ministrii de externe nu si-o poate, cred eu, permite. Mai mult decat atat, Romania nu se mai gaseste astazi intr-o constrangere de optiune. Cine vine sa spuna astazi daca alegem intre Washington sau Bruxelles si daca suntem in pozitia de a opta intre Washington sau Bruxelles face o mare greseala. Nu suntem nicicum actori intr-o drama psihanalitica in care copilul agresat e pus sa aleaga intre mama si tata, catusi de putin. Suntem intr-o diplomatie cat se poate de serioasa, apta sa-si urmareasca interesele tinand cont de circumstante, astfel incat sa aiba castig de cauza propriul program politic, folosind inteligent circumstanta pe care o are la indemana, pentru a se pozitiona nu la egala distanta, ci optim, eficace si inteligent de poli diferiti, fata de termeni politici diferiti, fata de actori politici semnificativi. E cel mai greu lucru sa fii inteligent ca sarpele si candid ca porumbelul. Si cu toate acestea se poate, si acestia sunt termenii cu care noi pornim la atac. As vrea sa revin la chestiunea pe care si dl. ministru Geoana a punctat-o in legatura cu Marea Neagra. Evident, domnia sa a argumentat ceea ce la un moment dat spusesem, tema Marii Negre nu este o tema noua. Se poate face o arheologie a temei Marii Negre. Sunt cateva paradoxuri care privesc Marea Neagra si pe care doar ochiul atent le poate sesiza. Primul din ele: Marea Neagra da un alt continut conceptului de vecinatate. Daca in teritoriu, pe uscat, noi nu suntem vecini cu Georgia, in Marea Neagra suntem vecini cu Georgia. Noi infrangem o geografie care este in acelasi timp si simbolica, si politica. Al doilea lucru: Marea Neagra nu presupune decat intr-o masura nu totdeauna confortabila granite, si asta o stim din experienta noastra cu Ucraina. Dar presupune interese comune de securitate. Parerea noastra este ca Marea Neagra a fost insuficient valorificata din acest punct de vedere, ca Marea Neagra suporta internationalizare, ca are nevoie de solutii integrate, generale de securitate si nu reduse la interesul riveranilor.
In concursul de frumusete "optez pentru presedintele Romaniei"
Transnistria poate fi vazuta la fel de bine din perspectiva bilaterala, relatia Bucuresti-Chisinau - este o problema a Republicii Moldova-, si poate la fel de bine fi interpretata ca parte a unui context de securitate mai larg, in care ea, alaturi de cazul osetin, azer, abhaz sau chiar Nagorno-Karabah, apartine aceleiasi familii de probleme care au aceiasi factori generatori. Iata tot atatea ocazii de implicare romaneasca in contextul Marii Negre. N-am sa spun aici nimic despre mica fandare pe care dl. Geoana a facut-o apropo de concursul de frumusete dintre presedintele Romaniei, dl Saakasvili si dl. Iuscenko. Optez pentru presedintele Romaniei din varii motive. In primul rand pentru ca jucam in alta Liga, ca sa folosec o analogie sportiva, subliminal utilizata aici. In al doilea rand pentru ca vorbim despre tari diferite si in al treilea rand pentru ca vorbim de aspiratii diferite, si in acest caz, comparaison n'est pas raison. In fine, doua note si termin. Ne facem probleme ca Romania este extrasa din ecuatii de securitate regionala. Ne facem o data mea culpa cand nu suntem prezenti si in acelasi timp ne intrebam, cumva in rasparul acestei temeri, cum se face ca suntem exclusi. Eu am sa pun lucrurile in cu totul alta ordine. In primul rand, exclusi din Transnistria am fost in 1992. Si am sa spun foarte clar si foarte deschis. Atunci s-a facut un pas gresit. In momentul in care am pierdut o sansa autentica de a fi prezenti acolo. De ce? Este o chestiune pe care o poate explica contemporanul acelui eveniment, si mai mult decat atata, este o chestiune care poate sa capete, in contextul acelui timp, chiar si explicatii. Din punctul meu de vedere, astazi suntem nevoiti sa ne repunem pe harta interesului fata de Transnistria si sa ne recalibram capacitatea de actiune geopolitica. Si intr-un caz si in celalalt, prezenta Romaniei in relatia fata de Transnistria in ceea ce priveste chestiunea transnistreana este evidenta. Transnistria a aparut in temele Aliantei Nord-Atlantice, cu pregnanta in ultimele sase luni, Transnistria a aparut in temele UE, cu pregnanta in ultimele sase luni. E motivul pentru care UE are un reprezentant special in Republica Moldova, este motivul pentru care, in fine, incepe sa existe o dezvoltare teoretica in continutul Planului de actiune referitor la Transnistria. In fine, exista o discutie intreaga asupra posibilitatii de a rezolva problema. Exista in acelasi timp autori de proiecte. Autorii de proiecte nu inseamna ca si genereaza solutii. Genereaza proiecte si atat. Cum se valideaza ele in continuare este o chestiune la care Romania participa implicit (...). Profilul strategic al Romaniei pana in clipa de fata a fost definit mai curand in functie de temele de predilectie, decat de temele de electie, in functie de exercitiul impus si nu in functie de exercitiul ales. Or, eu cred ca definitia strategica a Romaniei se face nu dupa felul in care ne raportam la Bruxelles sau la Washington, pentru ca acolo suntem intr-o rutina de continut si de adresare. Suntem previzibili, e limpede. Ceea ce are in plus Romania fata de Luxemburg tine de ceea ce nu are Luxemburgul in contextul Uniunii Europene, de exemplu: Ucraina, proximitatea Kosovo, proximitatea Transnistriei, Republica Moldova, Marea Neagra. Aceasta adauga la definitie nu reflexul colaborativ pe care il au toate celelalte state din UE sau NATO. Si, finalmente, as vrea sa ma intorc catre domnul ministru Roman si sa spun ca intr-adevar stelele par proaste, ca este o aliniere nefericita de astre. Asta imi aduce aminte de ceea ce spunea Romano Prodi, intr-o carte care a aparut si in romaneste in urma cu cativa ani, ca intotdeauna la limitele UE, ca si in interiorul ei, se pacatuieste cu un exces de asteptari. Mi s-a intamplat deseori, si sunt convins ca si dl. Geoana si dl. presedinte Nastase au trecut prin aceasta, sa fiu intrebat de ce nu colectam unanimitati. Asta provine dintr-o proasta intelegere a democratiei europene insasi. Unanimitatea fata de extindere nu exista. Unanimitatea politica fata de integrarea Romaniei si a Bulgariei in UE nu exista. Vor fi intotdeauna o reticenta, o nesiguranta. Asupra acestor nesigurante putem interveni printr-un exercitiu administrativ intern autentic, pentru care pledez, si care mi se pare existent astazi, in conditiile in care - preluand si adaptand nefericit o expresie englezeasca limbii romane - cand am deschis dulapul s-au pravalit sute de schelete din interior. Corina Dragotescu: Multumesc dlui ministru Ungureanu, il rog pe dl. Adrian Nastase sa ne vorbeasca despre scheletele din dulap, pentru ca in 1992 erati ministru de externe.
Adrian Nastase: Postura de sef de post la Marea Neagra produce enervare
De dimineata ma gandeam ce sa spun despre strategia actuala a politicii externe romanesti. Domnul Ungureanu spunea ca, in sfarsit, dupa geografi, dupa istorici, dupa geostrategi, acum Marea Neagra se afla chiar pe masa ministrilor de externe, sper sa nu produca daune prea mari, dar eu imi aduc aminte, ca in 1991-1992, ca ministru de externe, m-am intalnit, cu Turgut ozal, cu Demirel, cu colegii greci si atunci s-au pus bazele cooperarii in regiune, dar acum aud ca Marea Neagra in sfarsit incepe sa fie internationalizata. Eu credeam ca mai sunt si alti vecini la Marea Neagra, inclusiv tari minore, cum ar fi Turcia, Rusia, care au si ele interese aici. Dar in momentul in care noi vrem sa devenim sef de post la Marea Neagra, sigur ca lucru asta creeaza enervare. (...) Politica externa nu se poate face incepand, precum tarile care s-au dezmembrat din fosta URSS, de la 1991 incoace.
Saturn a intrat in casa UE
Cred ca trebuie sa ne gandim ce anume se intampla acum cand Saturn a intrat in casa Uniunii Europene, pentru ca evident lucrurile se schimba foarte tare, se produc o multime de evenimente, se produc o multime de schimbari care sunt periculoase. Aceasta turbulenta europeana, din pacate, ne afecteaza, chiar daca nu vrem sa recunoastem lucrurile acestea. Problema este ca in momentul de fata in Europa se confrunta doua procese care nu sunt foarte clare pentru opinia publica. Pe de-o parte, globalizarea, si pe de alta parte largirea UE. Si, din pacate, cei care au fost intrebati la referendum ce parere au despre Tratatul Constitutional s-au gandit la largire, dar in realitate vizau efectele globalizarii asupra situatiei lor personale. Eu cred ca aici ar trebui noi sa explicam mai bine celor care in Occident sunt preocupati de salariile lor, de locurile lor de munca. Agricultorii din Franta, votand impotriva Tratatului Constitutional, au votat, de fapt, impotriva Politicii Agricole Comune si primii afectati vor fi ei de reevaluarile si discutiile care vor avea loc in viitor. (...)
Pana acum, axa Bucuresti-Washington duce numai catre tata
Trebuie sa-i dam dreptate domnului ministru Ungureanu care spunea ca nu trebuie sa alegem intre mama si tata, ca amandoi sunt importanti, numai ca, pana acum, axa Bucuresti-Londra-Washington ducea numai catre tata. Romania parea cumva orfana si cred ca asta era o problema care la un moment dat a creat o anumita nemultumire in Europa. (...) Romania nu poate sa mearga pe o singura axa, pe o singura directie. (...)
In politica externa trebuie sa introducem mai mult dimensiunea economica
Eu cred ca in politica noastra externa va trebui sa introducem mai mult dimensiunea economica. Si aici cred ca noi cu totii, de-a lungul acestor ani, ramanand la zona diplomatica si neavand curajul de a aborda mai puternic dimensiunea economica, nu am procedat bine. (...) Trebuie sa militam pentru ca procesul european de largire sa acopere in continuare zona Balcanilor si zona Europei de sud-est, in special Balcanii de Vest. Avem tot interesul ca zona noastra sa fie in continuare zona pasnica. (...)
Temele de politica externa trebuie transmise de la un guvern la altul
Este important ca elementele de politica externa, spre deosebire de cele de politica interna, sa beneficieze de genul acesta de examinare incrucisata, si in acelasi timp de colaborare pe termen lung, pentru ca ele trebuie transmise de la un guvern la altul. Interesele nu se schimba in fiecare an, in masura in care, stiu eu, s-ar schimba guvernele. Interesele romanesti sunt perene, trebuie sa stim sa le aparam.