Spre statia Sperantei

...Si a mai trecut un an. Cu bune si rele, cu sperante si dezamagiri. Este totusi poate primul an din cei treisprezece pe care ii numaram de la miracolul din decembrie '89 in care n-am mai fost

...Si a mai trecut un an. Cu bune si rele, cu sperante si dezamagiri. Este totusi poate primul an din cei treisprezece pe care ii numaram de la miracolul din decembrie '89 in care n-am mai fost "chinuiti degeaba", cum spunea cu cinism un ministru responsabil cu jupuirea de sapte piei a romanului. Stransul curelei, umilintele, amanarea iarasi si iarasi pe altadata a micilor bucurii omenesti au capatat un sens dupa ce Romaniei i-a fost rezervat, in sfarsit, un loc in randul lumii civilizate. Ceea ce s-a intamplat cu noi in acest sfarsit de an, prin invitarea la NATO si stabilirea unui traseu cu data fixa pentru a ajunge la statia UE, va marca destinul nostru ca popor. Meritul nu este al unui guvern sau partid, al unor persoane aflate intamplator in ierarhia puterii in anumite momente ale acestui proces, ci al milioanelor de romani. Al acelora care au crezut neclintit in apartenenta noastra la cultura si civilizatia europeana si au sprijinit cu ardoare angajarea tarii in apararea valorilor democratiei. Al acelora care se afla sub arme in Bosnia, in Kosovo si in desertul afgan. Al acelora care, in pofida taraganarii reformelor, a lipsei de curaj si a incompetentei unor guvernanti, infruntand o fiscalitate ostila si o birocratie ticaloasa, au reusit totusi sa dezvolte un sector privat care, pentru prima data, depaseste ca amploare sectorul de stat. Lor li se datoreaza, in primul rand, acel reviriment economic reflectat in cresterea Produsului Intern Brut, in expansiunea comertului exterior, in scaderea inflatiei - si care a cantarit in decizia de a invita Romania la NATO si Uniunea Europeana. Poate ca toate acestea nu se simt inca la nivelul omului simplu si in mod sigur nu au adus vreo schimbare pentru milioanele de neajutorati - pensionari, someri din zonele cu monoproductie, unde s-au inchis combinate si fabrici, iar guvernele postdecembriste i-au lasat in plata Domnului. Fata de acestia au o mare raspundere, nu doar politica, ci si morala, toti cei ce s-au perindat la putere in acesti ani. La 13 ani de la Revolutie, a veni insa cu aceleasi baliverne despre cat de greu a fost, daca nici pana acum nu s-a atins nivelul productiei de dinainte de '89, cum ne spunea deunazi domnul Iliescu, este o sfidare si o batjocura. Care productie? Cea de pe stoc? La ce ne foloseau miile de tone de laminate pe cap de locuitor, cand umblam bezmetici pe la cozi interminabile pentru un pachet de tacamuri sau de adidasi? Cine si-ar mai dori "puterea de cumparare" de atunci? Este extraordinara aceasta rezerva de energie, rabdare si speranta din fibra poporului roman, capacitatea sa de intelegere a rostului sau in aceasta lume in schimbare. Priviti sondajele de opinie si veti vedea cata incredere au romanii in viitorul lor alaturi de celelalte natiuni europene. Stiu ca unii sunt tentati sa spuna ca asta se datoreaza ignorantei. In mod sigur sunt destui aceia care cred ca le va veni totul de la NATO si UE. Eu nu la ei ma refer, ci la tinerii care lucreaza in companii private sau care au inceput ei insisi o afacere, la miile de navigatori pe Internet care comunica intre ei si cu lumea larga intr-un limbaj ce nu se supune stupidei "legi Pruteanu", dar si la sutele de mii de muncitori romani angajati temporar in strainatate si care aduc mai multi bani decat toti investitorii la un loc, iar odata cu aceasta aduc o experienta din ceea ce au invatat in capitalism. Speranta sunt ei si cei ce vin dupa ei. Martori la tot circul politic din ultimele luni, care arata cat de adanca este prapastia dintre interesele politicianiste ale partidului de guvernamant si interesele tarii, multi se intreaba daca nu cumva exista pericolul de a se rata aceasta sansa istorica. Pericolul exista, dar motivele de optimism sunt, incontestabil, precumpanitoare. Oricate nemultumiri am avea fata de prestatia actualului guvern, trebuie recunoscut ca el a condus cu inteligenta demersul international pentru suprimarea vizelor si a reactionat prompt, cand a fost cazul, alaturandu-se coalitiei antiteroriste. Pe de alta parte, numai un partid cu vocatie sinucigasa ar putea ignora cerintele Uniunii Europene care vor fi inscrise in foaia de parcurs pentru momentul integrarii, din 2007. Din acest moment guvernul, indiferent care va fi el, va fi obligat sa respecte ce se hotaraste la Bruxelles. Fondurile ce vor fi alocate Romaniei - si ele vor fi consistente - vor trebui folosite pe proiecte aprobate de Uniunea Europeana, urmarite de experti ai Uniunii. Guvernul va fi obligat sa faca reforma in Justitie, in Administratie si, bineinteles, sa ajunga la o economie de piata functionala. Cu putin noroc, evolutiile pozitive din economie se vor simti, intr-un fel sau altul, in casele tuturor romanilor.