Sindromul Secares

Principala invatatura de minte ce ar trebui trasa din nefericirile juridice ale statului roman, de genul cazului Hodos-Secares, este aceea ca ne lipseste principialitatea de tip european. Solutiile

Principala invatatura de minte ce ar trebui trasa din nefericirile juridice ale statului roman, de genul cazului Hodos-Secares, este aceea ca ne lipseste principialitatea de tip european. Solutiile justitiei romane vor mai primi palme la Strasbourg din acelasi motiv pentru care ne ocolesc investitorii, suntem umiliti la granite, masinile nu pot trece de Nadlac, iar ungurilor trebuie sa le platim pestii morti. Ne-am scufundat intr-o alta cultura decat restul continentului, cultura lipsei de principii. Inainte de neprofesionalismul unor magistrati, inainte de lipsa si fluctuatia cadrelor, inainte de imixtiunile in actul de justitie, inainte de paranoia legislativa, inainte chiar de mult acuzatul cancer al coruptiei, sistemul sufera grav, adanc, de abandonarea, in timp, a principiilor universale ale dreptului si dreptatii. Primul si cel mai important principiu este acela ca drepturile reglementate prin lege nu pot fi altceva decat expresii ale drepturilor naturale inalienabile ale omului. Daca politica, legislatia, politica juridica si practica judecatoreasca din perioada tranzitiei ar fi reconsiderat la timp esenta naturala si universala a dreptului de proprietate, nu se ajungea la bajbaiala generalizata ce a dominat si domina legislatia si jurisprudenta proprietatii, fie ca ea a operat in defavoarea vechilor sau a operat in defavoarea noilor proprietari. Marxism-leninismul a repudiat conceptia contractului social si a impus teoria statului si dreptului ca "instrumente ale clasei dominante". S-a revenit, pe alt plan si cu alte argumente, la conceptia medievala, care situa statul si dreptul deasupra oamenilor, atribuindu-i-se rolul de expropriator-redistribuitor al averilor. Clamat in sedinte in care se batea cu pumnul in masa (acoperita obligatoriu cu panza rosie) sau insinuat cu sotto-voce in sofismele tranzitiei, discursul neprincipal are aceeasi esenta in cazul reformei agrare din '45, in cazul distrugerii satelor pentru sistematizarea ceausista ori cazul Hodos-Secares: nu conteaza dreptul natural, inalienabil al omului, conteaza vointa si argumentele conjuncturale ale Zeului Stat. Iar acum statul, ca abstractie, n-are creier, gura si pumni, vointa si argumentele nu pot fi decat ale celor care compun aparatul de stat, fie aliniate in suvoiul unic al gandirii dictatoriale, fie intersectandu-se haotic in miscarea browniana de interese, vointe si tendinte din perioada post-dictatoriala. Rezultatul este acelasi: inlocuirea principiilor universale, nascute din natura umana, cu "principii" arbitrare si efemere. Masurile luate de statul distribuitor, validate de justitia conjuncturala, au avut aceeasi esenta si cand a fost vorba de deportarea culacilor in Siberia si de mutarea tovarasului Secares din Bd. Tineretului in str. Crangului. In ambele cazuri a actionat statul ca "instrument in mana" clasei, paturilor, cercurilor sau gastilor dominante. Lipsit de osatura principiilor, asa-zisul stat de drept din perioada tranzitiei se infatiseaza ca o fosgaiala generalizata dupa chilipiruri, scurtaturi, combinatii, "oportunitati". Tot soiul de apropiati ai centrelor de decizie alearga inarmati cu cate un ciob din fostul mega-instrument al puterii si ti-l pun la gat, infundandu-te cu un "principiu" pe loc inventat, iar dupa epuizarea "oportunitatii, pe loc uitat. Occidentalii nu pot sa priceapa cum reusim noi una sa vorbim, alta sa gandim si alta sa facem. In "suficienta" lor, nu inteleg ca la noi smecheria este arta suprema, iar principiile sunt tot atat de improvizate ca mastile pentru un bal sau altul. Si in aceasta privinta, carturarul de "Stefan Gheorghiu" ni se ofera ca fiind exemplul fanion. Domnia sa a tasnit din incubatoarele socialismului stiintific ca un teoretician reformator, un lider de opinie, un formator de cadre ale viitorului, un teoretician al tranzitiei. In ipostaza de guru al grupului seducator intitulat "Un viitor pentru Romania" propovaduieste sacrosanctitatea proprietatii private, dar cand are ca tema viitorul pentru sine, o calca dezinvolt in picioare. Un alt anti-principiu anima procesul redactarii normelor de drept. Cultura europeana ambitioneaza spre articole de lege limpezi si care sa anticipeze situatiile de fapt la care se vor aplica. Stilul nostru legislativ - in mod special in legislatia restituirilor - a fost acela de a dibaci texte ambigue, apte de rastalmacire. In perioada indelungatei mosiri a "Legii Lupu", un parlamentar a dat cu tifla profetic reprezentantilor de atunci ai puterii: "Nu-i nimic, voi faceti legea, noi o s-o aplicam". Definitoriu pentru filosofia legislativa autohtona, dupa care perfectiunea legii se verifica nu prin unicitatea aplicarii, ci prin diversitatea incalcarii ei. Radiografia cazului Hodos-Secares mai scoate in evidenta si nesocotirea in actul indigen de justitie a principiului bunei-credinte. Hodos a castigat la Strasbourg nu numai pentru ca a avut o tidula mai veche, ci pentru ca Secares a dobandit tidula lui mai noua cu rea-credinta. Culmea e ca, pe fondul general al lipsei de principii, s-ar putea ca speta respectiva sa provoace acum un reflux de alte nedreptati. Dar despre aceasta - intr-o editie viitoare a rubricii.