Sef sau subaltern?

O intrebare plina de semnificatii, pe care ar trebui sa ne-o punem fiecare dintre noi si care poate face parte din chestionarul unui interviu de angajare este: care a fost cea mai grea decizie din

O intrebare plina de semnificatii, pe care ar trebui sa ne-o punem fiecare dintre noi si care poate face parte din chestionarul unui interviu de angajare este: care a fost cea mai grea decizie din viata noastra (dumneavoastra)? Am pus si eu aceasta intrebare, la multe interviuri. Raspunsurile pe care le-am primit au fost variate, unele mai pline de continut, descoperind o viata plina de incercari si sacrificii, altele vadind o certa superficialitate. Despre un singur raspuns as vrea sa discut acum, un raspuns plin de semnificatii si, desigur, rezultatul unor preocupari cu certitudine adanci si serioase: "Cea mai grea decizie din viata mea a fost sa aleg intre a lasa pe altii sa ma conduca si a fi propriul meu stapan". Simplul fapt de a ajunge sa pui problema in acesti termeni definitivi si categorici dovedeste o mare maturitate si un mare curaj. Adesea ne lasam "dusi de val", ii lasam pe altii sau chiar intamplarea sa decida pentru noi, iar mai tarziu unii se intreaba in van despre sansele irosite. Este insa chiar atat de rau sa ai un sef, sa fii condus? Cu certitudine, fiecare dintre dvs. a avut la un moment dat un sef. A avea un sef inseamna a nu avea aceeasi libertate in manifestarea si afirmarea propriilor idei si valori. A urma un curs de actiune diferit de vointa proprie, a renunta la sine pentru a pune ideile altora in valoare. A-ti recunoaste la un moment dat conditia, a accepta o persoana superior inzestrata sa conduca si sa-si puna in valoare ideile, este decizia fireasca, daca respectivul sef isi dovedeste calitatea, iar tu nu ai capacitatea ori imaginatia de a avea idei mai bune si forta de a le genera. Gandindu-se la conditia lor de angajati, unii se simt cum nu se poate mai prost, acceptand cu greu situatia, in parte din cauza nevoilor financiare. Se plang ca nu le este recunoscuta valoarea, ca nu li se da ascultare, ca nu li se valorifica ideile, ca sunt neintelesi. Altii, din contra, nu pot fi mai fericiti, deoarece nu au raspundere, nu sunt obligati sa ia decizii dificile, iar sefii lor chiar au grija de ei si au stiut sa-i motiveze si sa-i multumeasca. In orice caz, pana la a fi sef peste altii, trebuie sa invatam sa fim stapani peste noi insine. Pana la urma, a fi sau a nu fi sef intr-o organizatie nu este la fel de important precum este a fi coerent cu tine insuti, a nu accepta anumite compromisuri. Analiza obiectiva a rezultatelor personale, odata cu trecerea anilor, poate fi de-a dreptul dureroasa pentru cei care nu au nimic de adunat decat esecuri. Reuniunile de clasa, la 10, 20 de ani de la absolvire, dau desigur prilejul fericit al intalnirii cu vechi si dragi prieteni, dar in acelasi timp dau ocazia realizarii unor comparatii in termeni de realizari: eu aveam note mai mari, parca eram mai destept decat X si totusi el a ajuns mai bine? Ce a determinat succesul unora, cucerirea unor pozitii de varf in organizatii puternice, ori gestionarea unei afaceri proprii de succes, si ce a dus la insuccesul altora, coborarea pe panta mediocritatii? Norocul, destinul? Sau munca, determinarea si hotararea? Desigur, peste toate aceste intrebari se poate pune o alta, delicata: in conditiile dificile ale economiei romanesti, mai poate fi vorba de autodeterminare, mai putem fi propriii stapani, ori sistemul prea puternic corupt reuseste sa infranga multe vointe? Cum sa mai reusesti sa fii propriul tau stapan, se intreaba multi, daca in primul rand nu ne putem plati intretinerea? Si totusi, exista numeroase exemple de izbanda, inclusiv din randul tinerilor. Persoana care, prin raspunsul dat (precizat mai sus), mi-a sugerat tema acestui articol nutreste fara indoiala convingerea ca exista libertate de alegere si ca sta in puterea fiecaruia sa-si modeleze destinul si sa-si apropie reusita in viata. Psiholog Sorin Faur 0721.364.175 www.creativeminds.ro