Saracie pentru toti

Sarac si cinstit este una dintre expresiile pe care presedintele Iliescu adora sa le ilustreze in practica prin propriul exemplu. Pana acum insa, aceasta sintagma nu a fost pusa, cel putin in

Sarac si cinstit este una dintre expresiile pe care presedintele Iliescu adora sa le ilustreze in practica prin propriul exemplu. Pana acum insa, aceasta sintagma nu a fost pusa, cel putin in declaratiile oficiale ale domnului presedinte, in legatura directa cu mersul economiei (care se vrea "de piata"). Presedintele s-a mai pronuntat, de-a lungul timpului, asupra unor chestiuni economice intr-un mod care a contrariat comunitatea de afaceri. "Pamantul nu e proprietate privata", criticile aduse organismelor financiare internationale care vor sa privatizeze sistemul bancar romanesc, rezultand banci private prin care ulterior "toata plusvaloarea creata de societatea romaneasca ia drumul intereselor straine" si celebra "e un moft chestiunea aceasta cu sfanta proprietate privata" sunt numai cateva exemple. Iata insa ca in fata mai-marilor pesedisti invitatul de onoare a mai venit cu o idee. "Impozitul pe veniturile, salariile care depasesc 10.000 de dolari sa fie pana la 80%", a tunat cu manie proletara seful statului. Noroc ca la inceputul discursului se delimitase cat de cat - "eu va transmit o opinie", ca altfel aceasta declaratie ar fi declansat mutatii serioase in structura fortei de munca si a statisticii salariale din Romania. Statistica lunii februarie ar fi consemnat o reducere substantiala a managerilor "de top" pe piata muncii si/sau o scadere dramatica a veniturilor medii salariale. Practic, cui se adresa "amenintarea" prezidentiala? Daca e sa ne gandim la salarii, un salariu lunar de peste 10.000 $ in Romania primesc managerii firmelor mari, eficiente, in marea lor majoritate firme straine. Si cred ca de aici ar trebui excluse firmele mari cu datorii sau ineficiente sau cele care fac afaceri dubioase in Romania, nu pentru ca acestea nu ar plati 10.000 de dolari in mana managerilor, ci pentru ca, potrivit "filozofiei de business" a firmelor in cauza, aceste sume nu sunt declarate, tocmai in scopul de a nu fi impozitate si a nu scoate la iveala canalele subterane ale respectivelor "afaceri". Dupa modelul iliescian, un manager al unei companii, sa zicem, straine, ar trebui, in opinia domnului Iliescu, sa lucreze o luna de zile pentru 10.000 de dolari "pe hartie" si la sfarsitul acesteia sa se aseze la masa si sa imparta: 8.000 la stat, 2.000 in buzunar. Care este insa logica unui astfel de salariu in tara in care salariul mediu pe economie este de 100 de dolari? In cele mai multe dintre cazuri, proprietarul privat al afacerii negociaza cu managerul cu "painea si cutitul" in mana. "Painea" ar fi salariul, bonusurile financiare si alte avantaje materiale pe care le ofera. "Cutitul" - indicatorii de performanta pe care managerul trebuie sa ii obtina. "Daca afacerea mea va fi eficienta datorita tie, si mie imi iese de aici atata profit, eu iti dau pe luna 10.000 de dolari, masina si casa" - poate fi o mostra de negociere. Daca declaratia domnului Iliescu ar "intra in vigoare", negocierea ar putea continua astfel: "pentru ca in Romania un astfel de salariu este impozitat cu 80%, iti dau 5.000 in mana si restul pe hartie". Sau patronul respectiv, cinstit si nu prea bogat, n-ar putea sa faca asa ceva, dar nici sa-si permita sa "dea" pe un manager 10.000 de dolari si inca 8.000 la stat, asa ca ar decide sa-si mute afacerile in alta parte, de exemplu, in Bulgaria. Daca ne uitam mai atent, vedem ca declaratia sefului statului se refera nu numai la salariile, ci si la veniturile mai mari de 10.000 de dolari. In acest caz, sfera "beneficiarilor" impozitului de 80% depaseste cu mult managerii de top. Avansand in logica chestiunii, de partea cealalta a baricadei care ar fi beneficiarii unei asemenea masuri? In conditiile in care sistemul de pensii si de asigurari din Romania sunt la pamant, ar creste pensiile astfel incat sa garanteze un trai decent? Ar beneficia medicii si profesorii de salarii mai mari si ar creste nivelul calitativ al acestor servicii pentru populatie? In nici un caz. Tot acest "surplus", daca ar fi sa fie, ar fi tocat cu rapiditate de ineficienta sistemului si de prea multele intreprinderi de stat ineficiente. Si ar mai fi un lucru care contrariaza. In urma cu aproape un an, in martie 2002, presedintele Iliescu se mira ca FMI nu intelege rolul fiscalitatii reduse. La o intalnire cu membrii Consiliului Investitorilor Straini, seful statului spunea ca o fiscalitate mai redusa ar putea creste numarul agentilor economici si al investitorilor straini din Romania. "Sunt specialisti care sustin ca bugetul poate avea venituri mai mari daca fiscalitatea este ridicata, dar rezultatul este contrar. Chiar si partenerii nostri de la FMI nu inteleg aceasta chestiune si insista sa mentina o rata inalta a fiscalitatii. Nu inteleg de ce FMI promoveaza o astfel de idee...", spunea anul trecut acelasi Iliescu. S-a schimbat ceva intre timp?