"Sa meditam la taina smereniei"

Sa stam cu totii, in aceasta luminata sarbatoare, in jurul ieslei cu Pruncul ceresc, alaturi de Mama-Fecioara si Iosif cel drept, cu pastorii si necuvantatoarele, dar si cu ingerii, meditand taina

Sa stam cu totii, in aceasta luminata sarbatoare, in jurul ieslei cu Pruncul ceresc, alaturi de Mama-Fecioara si Iosif cel drept, cu pastorii si necuvantatoarele, dar si cu ingerii, meditand taina umilintei lui Dumnezeu. Auzim parca indemnul paulin: "Cugetati in voi la fel ca si Cristos Isus, care, in chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi El intocmai cu Dumnezeu, ci s-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-se asemenea oamenilor si la infatisare aflandu-se ca un om, s-a smerit pe sine..." (Fii 2, 5-8). O, adanc al bogatiei, al intelepciunii si al milostivirii lui Dumnezeu! Iubitii mei, Umilinta sta la baza tututor virtutilor. Fara ea nu putem placea lui Dumnezeu. El le sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har. Omul lipsit de umilinta este "asemenea unei clai foarte mari de paie care, la prima bataie mai puternica de vant, se imprastie. Diavolul se teme foarte putin de aceia care nu-si intemeiaza viata pe umilinta, deoarece stie preabine ca-i va putea distruge dupa bunul plac", spune Sfantul Ioan Vianney. Umilinta este fundamentul iubirii, careia ii da consistenta si o face mereu operanta. "Casa iubirii este umilinta", spune Sfantul Augustin. Multe greseli, rautati, distrugeri si crime au fost provocate de vanitate, egoism si dorinta de marire. Mult a mai avut de suferit iubirea milostiva din cauza acestora. (...) Atat pe plan mondial, cat si pe plan local, national, s-au scurs si bune si rele. Nu este suficient doar a le trece in revista, cat mai ales, acum, de celebrarea nasterii Mantuitorului, toti cei responsabili de soarta popoarelor, toti cei responsabili de soarta poporului nostru, fie oameni politici, fie lideri religiosi, sa aiba curajul de a-si confrunta orgoliile, intrigile, minciunile si violentele cu mesajul vesnic al Umilintei adus pe pamant. Rascumparatorul omului a restaurat omul si intreaga creatie; nimeni nu este mandatat sa o distruga, iar cei ce lucreaza pentru aceasta sunt fiii intunericului, fiii celui rau, care nu au nimic cu Cristos. Este in zadar sa se propovaduiasca altora pacea, dreptatea, toleranta, respectul, chiar Cuvantul lui Dumnezeu, daca aceste nu sunt auzite si crezute mai intai in interiorul si in inima celui ce le propovaduieste. Si Biserica noastra, iubitii mei, se confrunta cu atatea subtile forme de persecutie, de care ati putut lua cunostinta: demolari de biserici, interdictii de tot felul in calea obtinerii drepturilor ce ni se cuvin, pentru a ne desfasura activitatea in sanul poporului in care ne-a vrut Dumnezeu. Analizand situatia in care Biserica noastra se gaseste si inspirat de umilinta Celui ce s-a nascut pentru noi, as spune cu Sfantul Pavel: "Mi se pare ca Dumnezeu pe noi ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-a facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor... pana in ceasul de acum flamanzim si insetam (de dreptate); suntem goi si suntem batuti; suntem pribegi... ocarati fiind, binecuvantam; prigoniti fiind, rabdam; huliti fiind, mangaiem; am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi" (1Cor. 4, 9-13). Dar toata speranta noastra este in Cel ce s-a umilit pe Sine si care a fost umilit si de altii, si care tuturor celor umiliti le da har. Este important a se tine seama de dorintele si lupta noastra de a fi mai buni si tot mai conformi cu vointa si planul lui Dumnezeu cu noi. (...)