Rusii si americanii, fata in fata intre Prut si Nistru

Schimbari majore in politica ruso-americana. Apropierea dintre Moscova si Washington, petrecuta dupa 11 septembrie 2001, nu pare sa reziste in fata intereselor, adesea divergente, pe care le are pe

Schimbari majore in politica ruso-americana. Apropierea dintre Moscova si Washington, petrecuta dupa 11 septembrie 2001, nu pare sa reziste in fata intereselor, adesea divergente, pe care le are pe plan global America, singura superputere a lumii, si Rusia, fosta superputere, actualmente in plina ofensiva in a-si recuceri pozitiile avute in vremea Uniunii Sovietice. O adevarata batalie diplomatica intre americani si rusi, avand ca subiect Republica Moldova, s-a desfasurat la ultima reuniune a OSCE de la Maastricht, in Olanda. Igor Ivanov a acuzat, pur si simplu, asa cum faceau odinioara Sevardnadze sau Gromako, "presiunile exercitate de unele tari si organizatii pentru a impiedica Republica Moldova sa semneze tratatul de federalizare". La randul sau, Colin Powell a cerut raspicat Rusiei sa-si respecte angajamentele internationale si sa-si retraga trupele din Transnistria. Rusia capitalista a incercat sa-si impuna dominatia asupra Republicii Moldova, sperand ca Statele Unite sunt prea ocupate cu razboiul antiterorist pentru a baga de seama ceea ce se petrece la Chisinau. Moscova a incercat sa fructifice conflictul transnistrean, pe care ea l-a provocat in '92, pentru a impune un act ce prevedea practic dezmembrarea Republicii Moldova. Situatia parea coapta, la Chisinau se afla un regim comunist filorus si se parea ca nimic nu mai poate impiedica aservirea pe o lunga perioada a statului creat artificial in urma pactului Ribbentrop Molotov prin ruperea unei parti din teritoriul Romaniei din 1941. Nimic nu ar fi impiedicat Pactul Voronin-Putin daca nu ar fi intervenit Statele Unite. Si asta fiindca atat in Georgia, cat si in Republica Moldova, SUA par sa inteleaga ca ar trebui sa-si apere interesele. In Georgia, fiindca acolo este nodul principal de tranzit al petrolului din Caucaz, iar in Republica Moldova fiindca e vorba de granita din sudul Europei a spatiului euroatlantic. La fel ca in vremuri pe care le credeam apuse, la Maastricht, Rusia a mizat pe forta si intimidare diplomatica, iar Statele Unite au facut apel la tratatele internationale. Astfel, conform hotararii OSCE de la Istanbul, din noiembrie 1999, Rusia s-a angajat sa-si retraga trupele din Transnistria pana in 2003. Or, acum Rusia doreste mentinerea acestora pana in 2030. Dar nu este prima data in istoria recenta cand Moscova ignora pur si simplu tratatele internationale cu privire la Republica Moldova. In aprilie 1992, la Chisinau, patru state - Republica Moldova, Rusia, Ucraina si Romania - au semnat un acord prin care s-au angajat sa colaboreze pe baza hotararilor internationale ale vremii - in speta de la Helsinki si Kiev - pentru stingerea conflictului din Transnistria. Documentul a fost negociat pentru partea romana chiar de Adrian Nastase, pe atunci ministru de Externe al Romaniei. Insa, imediat dupa semnare, Rusia a exclus Romania de la orice consultari. In zona s-au implicat doar Moscova si Kievul, iar din 2000, dupa venirea lui Putin la putere, si Ucraina a fost data la o parte. Or, din toate punctele de vedere, Romania are cel putin tot atatea motive sa fie preocupata de Republica Moldova cate are si Rusia. E vorba de legaturile istorice, de legatura etnica si lingvistica dintre locuitorii celor doua state, de interesele economice, culturale si strategice care exista intre romanii aflati pe cele doua maluri ale Prutului. E adevarat, insa, ca nu numai Romania nu a mai fost consultata, dar nici macar Republica Moldova nu a fost consultata de Rusia in privinta propriei soarte. Este foarte probabil ca Voronin sa cedeze in perioada urmatoare si sa semneze, totusi, un document impus de Rusia, chiar daca intr-o forma mai putin dura decat tratatul initial. Pentru a arata ca nu glumeste in aceasta relatie, Moscova a redus deja la jumatate presiunea gazului livrat in Republica Moldova. Se anunta si alte masuri de retorsiune, si nu doar economice. Faptul nu va linisti insa lucrurile si nici nu va pecetlui o noua epoca de dominatie a Rusiei in Republica Moldova. Si asta fiindca solutiile staliniste pur si simplu nu se mai potrivesc in secolul XXI. Statele Unite si Europa par sa fi inteles ca este in interesul lor ca, la granita de Est a Uniunii Europene, Republica Moldova sa inceteze sa mai fie un stat-problema, sarac si neguvernabil, cutie de rezonanta a Moscovei. Practic, intre Prut si Nistru, in perioada urmatoare, interesele americane si cele rusesti se vor afla fata in fata. Romania va intra, vrand-nevrand, intr-o perioada diplomatica agitata. Regimul Voronin nu a ezitat nici o clipa la Consiliul Europei, in urma cu o luna, sa acuze Bucurestiul, fara sa prezinte macar o dovada de amestec in treburile interne ale Republicii Moldova. Cu Moscova in spate se pot intampla lucruri mult mai grave. De aceea, Romania, al carei interes national se suprapune cu interesul SUA si UE in regiune, va trebui sa se implice in Republica Moldova doar cu acordul NATO si UE. Faptul nu va fi lipsit de urmari economice si diplomatice. Relatiile Rusiei cu Romania au fost relansate abia anul acesta, la 4 iulie, dupa vizita lui Ion Iliescu la Moscova. Este bine cunoscuta dependenta pe care Romania o are de importul de materii prime energetice din Federatia Rusa. Acum cateva luni, Rusia parea interesata de normalizarea relatiilor cu Bucurestiul. Chiar acum se lucreaza la pregatirea vizitei presedintelui Putin la Bucuresti, din martie anul viitor. In acelasi timp, Romania nu a cazut de-a lungul timpului in capcana de a aduce la masa Occidentului, unde si-a facut loc de curand, si problemele Republicii Moldova. Acum, insa, aceste probleme par sa fi devenit si problemele Vestului. In acest caz, nu este exclus ca relatiile romano-ruse abia incalzite sa sufere din nou un proces de racire. Este, insa, o optiune pe care Romania va fi in curand nevoita sa o faca.