Românii nu se despart de televizoarele vechi

"Predarea deşeurilor electrice, electronice şi electrocasnice este o obligaţie cetăţenească", susţine Valentin Negoiţă, preşedintele ECO TIC, organizaţia care gestionează situaţia

"Predarea deşeurilor electrice, electronice şi electrocasnice este o obligaţie cetăţenească", susţine Valentin Negoiţă, preşedintele ECO TIC, organizaţia care gestionează situaţia deşeurilor EEE

Conform legii, cei ce achiziţionează în prezent echipamente electrice, electronice şi electrocasnice (EEE) plătesc pentru ele, în plus faţă de preţul produselor, o taxă ecologică.

Valentin Negoiţă, preşedintele ECO TIC, vorbeşte despre "timbrul verde" şi despre cât de importantă este implementarea lui pentru protecţia mediului.

Adevărul: Ce este timbrul verde şi în ce scop este perceput?

Valentin Negoiţă: Din 30 aprilie anul acesta, tuturor aparatelor electrice, electronice şi electrocasnice (DEEE) li se aplică "timbrul verde".

El reprezintă contribuţia consumatorilor pentru acoperirea costurilor de colectare selectivă, de tratare, de reciclare şi de valorificare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

Valoarea este unică pentru echipamentele IT&C şi electronicele de consum, 7 lei, căreia i se adaugă TVA. Timbrul verde nu este inclus în preţul de vânzare al produselor, aşa cum se întâmplă în unele ţări din UE, ci este evidenţiat separat de preţul echipamentului.

Timbrul verde acoperă costurile de valorificare a deşeurilor rezultate din echipamentele puse pe piaţă în ultimele decenii (aşa-zisele deşeuri istorice). Nu cunoaştem cu precizie care este volumul acestora, parţial din cauza mentalităţii populaţiei care se desparte cu greu de ele şi parţial, din cauza lipsei infrastructurii de colectare. Predarea deşeurilor este prevăzută în Directiva europeană 96/2002 ca obligaţie a cetăţenilor şi trebuie respectată ca atare.

Este o obligaţie pe care milioane de europeni au înţeles-o şi pe care o aplică. Potrivit legii, cei care dispun de DEEE le pot preda gratuit la punctele de colectare municipale sau la magazine odată cu achiziţia unui echipament nou din aceeaşi categorie.

Persoanele fizice sau juridice care nu vor preda aparatele electrice vechi la punctele de colectare special amenajate în acest scop vor fi amendate. Pentru populaţie amenda este cuprinsă între 500 şi 1.000 de lei, iar pentru persoanele juridice este de 2.500-5.000 de lei.

- Care sunt atribuţiile ECO TIC?

- ECO TIC este o organizaţie colectivă de gestionare a DEEE din domeniul IT&C şi al electronicelor de consum. Asociaţia ECO TIC s-a constituit în aprilie 2006. Ea acţionează ca o interfaţă între consumatori şi colectori/reciclatori. Este o asociaţie non-profit care reuneşte actualmente peste 270 de companii din sectorul IT&C şi al electronicelor de consum.

Am primit licenţa de operare 001/2007 în domeniul gestionării DEEE din partea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile şi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Suntem prima asociaţie a producătorilor de echipamente electrice şi electronice care obţine această licenţă.

Dar vin şi altele din urmă. ECO TIC preia pe bază de contract aceste responsabilităţi ale producătorilor şi importatorilor de produse EEE, iar noi angajăm, în baza unei licitaţii şi a unui contract, firme specializate de transport, colectare şi reciclare. Acestea din urmă merg acolo unde firmele noastre membre au deja un stoc de DEEE. Pe de altă parte, firmele membre şi retailul preiau, conform legii, produsele vechi.

În cadrul acestui sistem însă, un pilon principal care încă nu este prea bine dezvoltat îl reprezintă centrele de colectare municipale. Primăriile, prin intermediul unor firme de salubrizare, se ocupă de DEEE provenite de la persoanele fizice. Noi avem în vedere producătorii de echipamentele gri (IT&C) şi de echipamentele maro (electronicele de consum), asta însemnând circa 35% din piaţa totală de DEEE.

De asemenea, vom dota marile reţele de retail cu conteinere pentru colectare. Până în momentul de faţă au fost colectate aproape o sută de tone de DEEE prin sistemul nostru şi aproximativ 600 de tone, prin centrele municipale.

Centrele de colectare ale primăriilor sunt puse la dispoziţie exclusiv pentru populaţie. Din tonele strânse până acum la centrele municipale, majoritata au fost aduse de cetăţeni cu maşina personală, ceea ce este un semn bun. Deci, fluxul timbrului verde ar fi: consumator - retail - producător - organizaţie colectivă - colector - reciclator.

În ceea ce priveşte campaniile de informare, comunicare şi conştientizare a populaţiei asupra importanţei protecţiei mediului prin intermediul timbrului verde, prima de acest gen va demara în cadrul Proiectului-pilot de la Braşov, la începutul lui octombrie. Această primă campanie va fi finanţată de Guvernul României, cu bani europeni, printr-un program PHARE.

- Cum o ducem cu centrele de colectare?

- Potrivit legii, comercianţii au obligaţia de a prelua deşeurile când persoanele achiziţionează echipamente noi, fără a percepe vreo taxă în acest sens. Deci, atunci când îţi cumperi un echipament nou, comerciantul preia DEEE pe loc sau de acasă odată cu livrarea celui nou, pentru ca tu să nu fii pus în situaţia de a-ţi abandona aparatul vechi în faţa casei sau pe marginea vreunei ape.

Dacă însă vrei să-ţi transporţi singur DEEE, la nivelul ţării există cam 140 de centre de colectare funcţionale, iar la nivelul Bucureştiului două, unul în sectorul patru şi celălalt, în sectorul doi. Pentru cei care nu vor să îşi piardă timpul şi benzina există un număr telefonic scurt, cu patru cifre, disponibil la primărie.

Ei pot anunţa astfel adresa şi data la care doresc să predea aparatele vechi celor responsabili cu colectarea de la domiciliu.

În ceea ce priveşte reciclarea, deocamdată lucrurile nu stau foarte bine în România. Nu există, la nivelul ţării, centre de reciclare a DEEE. Există nişte centre de dezasamblare a echipamentelor, dar nu şi de valorificare a lor. Dar acest fapt nu constituie încă o problemă majoră pentru că, până una alta, DEEE trebuie mai întâi colectate.

Reciclarea, unul dintre marile obiective ale sistemului integrat al gestionării DEEE, are un dublu scop. Ea prevede un circuit ecologic, dar şi unul economic. E bine de ştiut că DEEE sunt cel mai dificil de reciclat. Pentru o valorificare eficientă, este nevoie ca fiecare tip de material din care sunt confecţionate componentele echipamentelor să fie separat corespunzător.

- Ce se petrece în Europa vizavi de taxa ecologică?

- Ţările din Uniunea Europeană au introdus de mai mulţi ani acest tip de taxă sau contribuţie. În Occident, DEEE sunt reciclate cu succes de aproape un deceniu. În majoritatea ţărilor UE, suma percepută consumatorilor pentru colectare şi reciclare variază în funcţie de greutatea produsului. Olandezii au început să aplice acest sistem chiar din '98.

Dar oficial, a început taxarea echipamentelor prin 2003. Ei au fost printre primii care au aplicat acest timbru verde. La noi există o problemă cu mentalitatea oamenilor care este alta faţă de cea a vesticilor. Diferenţele sunt mari, mai ales în ceea ce priveşte puterea de cumpărare.

Vânzările în România reprezintă puţin peste o treime din vânzările la nivel european. În 2005, în Belgia se vindeau 26 de kilograme de produse EEE pe cap de locuitor. Noi nu am ajuns nici măcar la 10 kilograme pe cap de locuitor. Este însă un paradox aici: ţintele de colectare sunt aceleaşi pentru toate ţările membre UE, dar puterea de cumpărare e diferită de la un stat la altul.

Intră apoi în joc şi un sentimentalism cuplat cu un pragmatism specific zonei în care trăim. Românul încă nu se poate despărţi de televizorul pe care îl are de vreo 20 de ani, atât timp cât acesta mai funcţionează. Drept pentru care, chiar când se decide să cumpere unul nou, nu este dispus să-l predea pe cel vechi, ci mai curând să-l dea vecinului sau rudelor de la ţară.

În ceea ce priveşte ţintele de colectare-reciclare prevăzute în Directiva Europeană (4kg/locuitor), nu toate ţările membre ale Uniunii Europene le ating. Ţările central-europene care au aderat în valul din 2004 nu reuşesc să le atingă.

Doar ţările care au sisteme bine puse la punct, cum sunt Olanda, Belgia, Germania, ţările nordice, fac faţă cerinţelor. Nu trebuie să ne aşteptăm, deci, ca România să îşi atingă ţintele pe anul acesta (3 kg/cap de locuitor).