Revelionul sub cerul liber

In mai putin de 10 ore, Piata Revolutiei din Capitala va da in clocot: Noaptea Noptilor, Revelionul in piata, cu muzica si artificii, va insemna pentru cei mai multi dintre tinerii si adolescentii

In mai putin de 10 ore, Piata Revolutiei din Capitala va da in clocot: Noaptea Noptilor, Revelionul in piata, cu muzica si artificii, va insemna pentru cei mai multi dintre tinerii si adolescentii ramasi in urbe petrecere "marfa", "belea". Cei care n-au Piata Revolutiei au macar un monument, la ei in sat, in jurul caruia, la miezul noptii sa se stranga si sa aprinda artificii si petarde. Cand ai 16-17-18 ani, clipa in care Anul Nou il alunga pe cel vechi are parfumul artificiilor si al chefului, si mai putin pe acela al privirii intelegatoare spre inapoi ori al proiectiilor marilor izbanzi ale viitorului. De cativa ani buni am adoptat si noi revelionul comunitar, revelionul sub cerul liber, revelionul fara sarmale sau racituri, dar stropit din plin cu intaritoare pentru suportarea gradelor minus de afara. Fete si baieti, care mai de care mai veseli, se vor cuprinde in horele etno, vor balansa in tonalitatile house, si-si vor dezgheta fesele stranse in blugii subtiri, unduindu-se latino. Exista in acest soi de distractie ceva deopotriva trist si hazliu, superficial si profund. Privindu-i cum se abandoneaza, unul cate unul, cu bratele ridicate, cu ochii inchisi muzicii trance, ai impresia ca sunt oficiantii vreunui cult abia inventat. Maini ridicate spre cer, balansandu-se, capul usor aplecat spre umar, acoperit de parul larg rasfirat, picioare fix si precis asezate pe pamant, adolescentul este un puiet contorsionat de vanturi, batut de ploaie, care si-ar lua crengile si-ar pleca - nici el nu stie unde -, daca nu l-ar tintui hipnotic zeitatea careia i se inchina: muzica. Copiii acestia iubesc muzica in cu totul alt fel decat suntem noi in stare s-o iubim. Firesc, e muzica lor, nu a noastra. Dar atitudinea lor fata de muzica si dansul lor are un grad de detasare si indiferenta greu imaginabil, ca apartinand notiunii de iubire. Sau poate ei chiar inventeaza iubirea mileniului III? Cu siguranta, ei descopera si traiesc, intr-un mod care ne scapa, deocamdata, viata altui secol. Daca ei prefera orele multe in frig si zloata, avand drept recompensa muzica lor, trebuie ca exista vreun sens in aceasta alegere. Poate acasa, de-o fi mai frig. In costum si rochie de seara s-au simtit manechine. Cu burta plina, le-o fi rau. Band sampanie din pahare si nu "de dusca", li s-o fi parand lumea prea plictisitoare. Ai crede ca organele lor de simt s-au tocit de atata deziluzie, cenusiu si pustiu. Vor vise colorate. Vor bani. Multi bani. Invata repede ca numai banii aduc fericirea. Si fericirea inseamna sex. Isi injecteaza in vene picuri de feerie, moartea alba, multi numai de dragul de a trai si altceva si altcumva decat cum se intampla sa traiasca zi de zi. Se imbata pana la coma alcoolica, si nu unul, doi, acolo, exceptii, ci in gasca, organizat, pentru ca nu stiu ce altceva s-ar putea face in noaptea de Revelion. Cu doar trei ani in urma, un astfel "de micut", petrecaret al pietei, explica doct ca Noaptea Noptilor nu-i facuta pentru altceva decat pentru "bautura si femei". Avea atunci 16 ani, invata la o scoala buna, si parintii erau, cum mai sunt si astazi, oameni de oameni. Ce-i lipsea? "Nu m-a invatat nimeni nici sa descopar si nici sa inteleg in ce constau bucuria, fericirea. Atunci mi-o provoc". La urma urmei, in Piata Revolutiei e pur si simplu tinerete, sange care-si cauta sensul si seva, imaginatie nelucrata sau pornita pe trasee pe care mintea noastra nu le mai poate urmari. Privindu-i pe fiecare in parte vezi ca nu sunt o turma. Le vezi chipurile, privirile.