Revelion cu lumânări la Voluntari

Unii şi-au făcut provizii de lumânări, în partea mai bogată a oraşului Voluntari, care de două săptămâni are probleme cu desele opriri ale curentului electric. Să nu rămână

Unii şi-au făcut provizii de lumânări, în partea mai bogată a oraşului Voluntari, care de două săptămâni are probleme cu desele opriri ale curentului electric.

Să nu rămână oamenii în beznă şi de revelion. Alţii, din zona săracă a localităţii, care n-au avut, până acum, treabă cu pana becului, şi-au pus la punct "raţia" de mâncare pentru noaptea dintre ani. Aşa e viaţa în oraşul de lângă oraş, în Voluntari, la doi paşi de Capitală şi la trei zile până în 2008.

Casele mici, bătrâneşti, cenuşii, abia îşi mai fac loc printre "coloşii" de unul sau două etaje, moderni, în culori vii. Acesta e "peisajul" din Voluntari. Am ajuns acolo ieri, după ce lucrurile se potoliseră. Oamenii îşi vedeau de treburile lor.

Revelionul e ca mâine, vorba aia, aşa că localnicii aveau acum alte treburi. Dacă la porţile mari, ale "palatelor", nu-ţi răspunde nimeni altcineva decât robotul sau un câine din spatele gardurilor din beton, ne-a rămas doar şansa dialogului cu "talpa" localităţii.

Provizii de lumânări

Treburile gospodăreşti încep şi se termină cu lemnele de foc într-o locuinţă în care sobele sunt baza, acum, iarna. Suntem pe strada Anton Pann. O femeie căra butucii de pe trotuar, că tocmai îi cumpărase, la 230 de lei pentru o tonă. Asta e una dintre zonele din Voluntari unde sunt probleme cu energia electrică.

"De două săptămâni tot rămânem fără lumină cinci-şase ore pe zi", ne aruncă gospodina câteva cuvinte, fără să stea din treabă. Şi dacă se opreşte curentul şi în noaptea dintre ani, ce faceţi? Vrem noi să ştim. "Am lumânări, am provizii, suntem pregătiţi", ne răspunde gazda. Câţiva trecători vin cu alte idei, lanterne sau generatoare de curent. "Poate ăia bogaţi să-şi fi băgat în casă generator", se uită "pălmaşii" spre "fortăreţele" din beton.

"Mâncăm coada pisicii"

Traversăm apoi şoseaua, mergând spre zona mai săracă a oraşului, dar care, în schimb, are norocul să nu fi rămas până acum în beznă. Mai multe curţi mici sunt aici, în timp ce casele mari se află în minoritate. Câţiva bătrâni ieşiseră pe la porţi, la ora amiezii, aşa că nimerim taman bine, în mijlocul schimburilor de amabilităţi, ca între vecini. Cum deschidem discuţia despre masa petrecerii dintre ani, ne şi trezim asaltaţi de vorbe de duh din toate părţile.

"Mâncăm coada pisicii". "Răbdări prăjite". "Am împărţit mâncarea în două raţii. Prima a fost de Crăciun şi a doua va fi de revelion". "Am pensie de 300 de lei. Mănânc medicamente pe pâine". "Mi-am dat toţi banii pe lemne". "Noroc cu copiii. Ei mă ajută, că altfel muream de foame".