Restructurare prin umflare

Cabinetul isi asuma raspunderea. Ministrii pleaca in campanie. Executivul se reuneste la Snagov. Guvernul Nastase se remaniaza, iar apoi se restructureaza. Ministrii sunt clar vedetele acestui mandat.

Cabinetul isi asuma raspunderea. Ministrii pleaca in campanie. Executivul se reuneste la Snagov. Guvernul Nastase se remaniaza, iar apoi se restructureaza. Ministrii sunt clar vedetele acestui mandat. Aparitiile lor in presa, in general atent planificate, creeaza iluzia ca echipa actuala este cea mai dinamica, profesionista si eficienta din istorie. Spre deosebire de precedentele formatii guvernamentale, cea de astazi a deprins rapid metoda de lucru cu ziarele, televiziunile si radioul, intelegand ca fara a transmite mesaje prin caile moderne de comunicare va avea aceeasi soarta ca si alte guverne, pierdute in uitare. Reuniunea de la Snagov de duminica a fost inca un prilej pentru Cabinet de a tine captata o saptamana intreaga atentia opiniei publice. Chiar si organizarea ei a avut ceva dintr-un film de suspans. Imaginea ministrilor urcati intr-un autocar si transportati in mijlocul padurii, pentru ca nici pasarea cerului sa nu-i auda ce vorbesc, a creat impresia unei reuniuni prea importante ca sa poata fi gazduita de Palatul Victoria. Pastila cu restructurarea, aruncata de Adrian Nastase, a eclipsat parafarea Tratatului cu Rusia, moment asteptat de ani de zile, si a sporit cota de interes pentru sedinta de la Snagov. Mai lipsea o placuta, la intrarea in parc, pe care sa scrie "Liniste, ministrii lucreaza". Executivul a revenit astfel in forta, dupa o vacanta prelungita de Pasti, in care a lipsit din peisajul public. Cat despre restructurare, ea se va face, dar mai la toamna, dupa ce concediile vor fi bifate. Coregrafia echilibristilor din Palatul Victoria este intr-adevar spectaculoasa, dar in acelasi timp ingrijoratoare. Sub deviza "creeaza evenimente!", cabinetul Nastase a demonstrat cu succes ce se poate intampla intr-o societate in care balanta puterilor se dezechilibreaza. Guvernul a reusit cu brio sa transforme Parlamentul intr-o anexa, cu greu functionala, luandu-i incet-incet, de facto, principala atributie, aceea de legiferare. Ce satisfactie vor fi avand parlamentarii, la finalul mandatului actual, cand isi vor aminti ca nu au fost decat o masina de vot asemeni Marii Adunari Nationale? Cat priveste relatia cu Presedintia, Adrian Nastase a reusit si aici o performanta: a desprins total Administratia prezidentiala de ramura executiva, din cadrul careia face parte, din punct de vedere constitutional. Dupa toate aceste victorii, Cabinetului nu-i ramane altceva de facut decat sa povesteasca cetatenilor despre reforma si restructurare, fara ca cineva sa-l mai contrazica. Este neindoielnic faptul ca, in plan macroeconomic, Executivul actual a reusit sa stabilizeze lucrurile, dar cu niste costuri sociale care nu-i fac cinste ca partid social democrat. Mai prost stau insa reforma institutionala si cea politica. Promisa in campanie de PSD inca din anul 2000, reforma politica continua sa fie un fel de Fata Morgana. Ministrii s-au spalat pe maini si au lasat, dibaci, problema parlamentarilor, pe care au avut grija sa-i incarce cu atat de multe Ordonante de Urgenta, incat sa nu mai aiba timp de altceva. Constitutia este in intarziere, iar legile electorale nu sunt conturate. Va fi inca un prilej pentru demnitarii pesedisti sa spuna "noi am vrut, dar nu s-a putut", iesind inca o data victoriosi la capitolul imagine. Dar nici acolo unde are painea si cutitul, Cabinetul nu sta cu mult mai bine. Reforma institutionala e la fel ca-n prima zi. Executivul s-a umflat, in schimb, ca un bolnav de bulimie. Zeci de structuri auxiliare, numite agentii, departamente sau autoritati, sunt infiintate din 2000 incoace, facand aproape imposibil un recensamant al acestora. Secretarii de stat cand se inmultesc, cand scad, pentru ca apoi sa revina la proportiile de dinainte. Asa s-a intamplat in toamna, la ultimul periaj. Au fost reduse schemele, pentru ca o luna mai tarziu subsecretarii sa se metamorfozeze in secretari. Fenomenul este similar si la alte niveluri, unde a desfiinta ceva inseamna a-l lasa in aceeasi stare, sub o alta denumire. Probabil ca o soarta similara ar avea-o si promisa restructurare a guvernului. Timpul a aratat ca, la noi, restrangerea de ministere inseamna de fapt unirea mai multora, o simpla trecere, cu arme si bagaje, a salariatilor sub tutela altui ministru, fara a se pierde vreun amploaiat pe drum. Poate daca ar fi avut un concurent real pe scena politica, PSD nu ar fi privit atat de degajat aceste aspecte si ar fi incercat ca dincolo de batalia pentru imagine sa duca si una pentru reforma politica si institutionala. Aflat in pozitia privilegiata de a nu avea deocamdata contracandidat in alegeri, partidul de guvernamant isi permite sa mai amane momentul luarii acestor decizii, cu toate ca rapoartele despre Romania ale institutiilor internationale vorbesc tot mai des de inexistenta reformei in zona institutionala. Partidul lui Adrian Nastase vrea sa faca din aceste puncte obiective de campanie. Va fi destul de greu, in 2005, sa explice de ce in patru ani de guvernare nu a reusit sa faca pasi in aceasta directie. Cu un sentiment evident de suficienta, unul din mai-marii pesedisti vorbea, ieri, despre tendinta clara a PSD de a ramane, in perspectiva, lider in topul partidelor, luand acest lucru ca pe ceva firesc, cuvenit de drept partidului de guvernamant. Nu a reusit altceva decat sa confirme ca PSD intra din nou pe un drum asemanator celui din 1996, cand multumirea de sine i-a orbit pe cei care ar fi trebuit sa vada nemultumirile populatiei.