Rataciti pe drumul integrarii europene

Anul 2002 este un an crucial pentru procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Cel putin asa a rezultat in urma discutiilor din Consiliul de asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, care

Anul 2002 este un an crucial pentru procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Cel putin asa a rezultat in urma discutiilor din Consiliul de asociere a Romaniei la Uniunea Europeana, care s-a reunit la Bruxelles pentru a analiza stadiul si ritmul negocierilor de aderare. Spania, care detine presedintia prin rotatie a Uniunii Europene, a sfatuit Bucurestiul sa grabeasca pasul pentru a recupera terenul pierdut. Intr-adevar, Romania nu numai ca avanseaza lent, dar are perioade in care chiar sta pe loc. In decembrie trecut, Bucurestiul a trimis la Bruxelles, unde se afla cartierul general al Comunitatii celor 15, toate documentele de pozitie. Desi suntem in luna martie, nu s-a deschis intre timp nici macar un singur capitol de negocieri. Motivul nu este greu de banuit. Comisia Europeana cu care negociem conditiile de aderare n-a inteles mare lucru din documentele primite si ne-a trimis o gramada de intrebari suplimentare pentru a se putea lamuri in legatura cu modul in care gandim integrarea in structurile comunitare. Negociatorii romani asteapta acum rezultatele unor studii care se fac in cadrul Institutului European din Romania pentru a putea da raspunsuri fundamentate la intrebarile Comisiei Europene. Slaba performanta a administratiei publice, despre care se vorbeste si in raportul de tara pentru 2001 al Executivului de la Bruxelles, a adus Romania intr-o situatie critica, ce pune sub semnul intrebarii insasi aderarea la Uniunea Europeana. Nu este vorba numai de felul defectuos in care sunt elaborate documentele de pozitie, care ne impiedica sa inaintam in negocieri, ci si de capacitatea redusa de a absorbi fondurile pe care ni le pune la dispozitie Comunitatea celor 15 pentru a facilita integrarea noastra in structurile europene. Sute de milioane de euro, dintre care o mare parte sunt credite nerambursabile, raman in fiecare an nefolosite, deoarece nu stim sa facem programe care sa justifice, clar si convingator, utilitatea lor. Pentru a face un astfel de program trebuie sa utilizezi niste instrumente, cum ar fi analiza cost-profit sau a drumului critic, care in Romania nu sunt folosite. Faptul ca, in loc sa le investim in dezvoltarea umana, am folosit resursele financiare pe care le-am avut pentru mentinerea in viata a intreprinderilor cu pierderi a dus la izolarea Romaniei. Pana nu de mult se spunea ca Romania este lanterna rosie a tarilor candidate, dar se afla totusi in plutonul care se indreapta spre Uniunea Europeana. Acum se constata insa ca nu mai suntem nici in pluton. Pana si bulgarii, cu care alergam umar la umar, s-au rupt de noi. Bulgaria mai are putin si face o economie de piata functionala, spune Comisia Europeana. Nu aceeasi parere are Executivul de la Bruxelles si despre Romania, care, in opinia tehnocratilor comunitari, nu va putea realiza un asemenea obiectiv decat pe termen mediu. Distanta dintre cele doua tari este deci de 4-5 ani. Totusi, guvernantii nostri traiesc cu iluzia ca Romania va adera odata cu Bulgaria. Aprecierile favorabile ale Comisiei Europene la adresa Bulgariei sunt justificate de faptul ca Sofia a reusit sa deschida si sa inchida provizoriu negocierile la toate libertatile pe care se bazeaza piata unica europeana: libera circulatie a persoanelor, a capitalurilor, a marfurilor si serviciilor. Romania a deschis un singur capitol din cele patru si n-a inchis nici unul. Cum au reusit bulgarii, care nu sunt mai pricopsiti decat noi, sa duca la bun sfarsit negocieri atat de dificile? Guvernul condus de fostul rege Simeon al II-lea are in componenta sa specialisti de inalta clasa, care au lucrat efectiv in banci si companii cu renume din Occident. Buni cunoscatori ai regulilor jocului intr-o economie de piata, ei si-au dat seama ca Bulgaria nu poate indeplini toate conditiile cerute de Uniunea Europeana si atunci au ales din fiecare domeniu chestiuni de fond pe care le pot solutiona si demonstra astfel Comisiei de la Bruxelles ca sunt pe drumul cel bun. Guvernul de la Sofia, care si-a asumat raspunderea pentru 300 de legi, a trecut prin parlament ceea ce era esential din fiecare capitol de negocieri. Romania a demonstrat insa Comisiei Europene ca nu are nici o conceptie. In parlamentul de la Bucuresti zac peste 100 de legi asteptate la Bruxelles. Nimeni nu s-a ostenit sa faca o ierarhizare a lor pentru a se putea da drumul la cele mai importante. Si nici nu sunt sanse sa se faca in curand asa ceva, datorita puternicelor grupuri de interese care se opun integrarii Romaniei in structurile europene. Aparent, aproape toti romanii doresc aderarea la Uniunea Europeana. In realitate insa exista o redutabila opozitie din partea celor care detin puterea economica si financiara. Pentru ca, in conditiile introducerii legislatiei europene in Romania, castigurile colosale ale celor care extrag astazi rente din economie s-ar reduce substantial. Cel mai recent exemplu l-au dat accizele la tigari, care, in plus, au demonstrat ca si actualii guvernanti una vorbesc si alta fumeaza atunci cand se pune problema combaterii coruptiei omniprezente din Romania. Procesul de integrare europeana a intrat intr-o faza finala, dar fara Romania, care este tinuta in loc de absenta reformelor in administratia publica si de coruptie. Trebuie sa fii prea naiv ca sa crezi ca astfel de probleme pot fi solutionate atat de repede incat sa mai prindem curand trenul de Bruxelles.