Radiografie în Sănătate. Salariile au crescut, discrepanţele şi inechităţile au rămas

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: Mediafax
FOTO: Mediafax

Meseria de cadru medical, fie cea de medic sau asistent medical este în continuare o provocare în România. Mai ales, în condiţiile în care salvatorii devin victime ale sistemului de sănătate: muncesc peste normă, au salarii mici şi condiţii de muncă nu tocmai bune.

Spitalele aflate în subordinea directă a Ministerului Sănătăţii suferă în continuare de o migraţie masivă a personalului medical. Oamenii nu mai pleacă neapărat din ţară, ci din spitalele foarte aglomerate în cele unde nu se fac atât de multe ore suplimentare iar banii sunt mai mulţi. De exemplu, în lunile iulie şi august nu mai puţin de 36 de angajaţi din cadrul Spitalului de Urgenţă Floreasca, din care aproximativ 20 erau încadraţi ca asistenţi medicali, au depus cereri de transfer sau de demisie.

Săptămâna trecută, conform preşedintelui Uniunii Sindicale SANITAS Bucuresti, Viorel Huşanu, alţi 2-3 medici au emigrat către Spitalul Elias şi către SMURD Ilfov. Într-o situaţie asemănătoare se află şi Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului, unde există un val de cereri de transfer din partea angajaţilor care nu sunt medici de pe secţia de pediatrie către unităţi sanitare subordinate Primăriei. Fluxul de transferuri este explicabil, spun specialiştii, atunci când privim stimulentele create de legea salarizării.

Legea salarizării unitare, cutia Pandorei

Legea salarizării este cea de la care au pornit problemele, încă din anul 2017, de când s-a schimbat legea. „Atunci s-au produs schimbări în teorie privind creşterea salariilor pentru medici şi asistenţi. Ulterior, aceste creşteri au fost anulate sau diminuate, prin creşterea contribuţiei de la angajator către angajat. Cadrele medicale sperau atunci că vor avea o dublare sau chiar o triplare de salariu, ea s-a produs doar pe hârtie, dar odată cu transferul contribuţiilor, în 2018, practic, mulţi s-au trezit cu pierderi la salariu iar alţii cu venituri majorate infim. Apoi a venit regulamentul de sporuri care a nemulţumit o altă parte dintre salariaţi. Până în anul 2018, la SMURD sau Anestezie şi Terapie Intensivă (ATI), aveau sporuri de până la 100% sau chiar 100%, noul regulament de sporuri a prevăzut sporuri între 55-85% pentru Unitatea Primiri Urgenţe (UPU) SMURD şi ATI. Ordonatorul principal de credite, Ministerul Sănătăţii, s-a putut încadra doar dacă oferea sporuri minime. Aşa că angajaţii UPU SMURD s-au trezit cu sporurile tăiate, de la 100%, la 55%. De scăderi de sporuri au avut parte şi biologii, psihologii, farmaciştii, care aveau şi ei aşteptări”, mai arată Viorel Huşanu. 

Concret, un medic primeşte între 7.000 şi 9.000 lei pe lună iar un asistent medical, aproximativ 4.000 de lei. „Deşi sunt şi excepţii unde medicii câştigă şi 20.000 de lei pe lună, cei mai mulţi primesc aproximativ 7.000 lei. Ştiu cazuri concrete şi pot spune exact că medicii din spitalele din Capitală câştigă mai puţin decât cei din spitalele din provincie. Este inuman şi discriminatoriu!”, mai spune liderul de sindicat. 

Există doi mari ordonatori de credite pentru spitale: Ministerul Sănătăţii, pentru spitalele de urgenţă şi institutele mari, şi Administraţia Publică Locală pentru unităţile din subordinea Administraţiei Locale. În Bucureşti, toate spitalele mari sunt în subordinea ministerului, iar 19 spitale sunt în subordinea primăriei. „Dacă dai minim 55% la ATI, minim 55% la SMURD, etc., este practic imposibil să te încadrezi. Pe de altă parte însă, Autoritatea Publică Locală se încadrează în acest procent, pentru că media se face între spitale, pe de o parte şi spaţii verzi, asistenţă socială etc., care nu beneficiază de sporuri”, mai arată sindicalistul. 

Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate, a explicat sursa capacităţii Primăriei Capitalei de a suplimenta venitul spitalelor pe care le are în administraţie. „Sursa capacităţii Primăriei de a plăti mai mult e simplă. Primăria, având un buget foarte mare, îşi permite să plătească utilităţile spitalelor, care reprezintă o sumă semnificativă în cheltuielile unui spital, deci aceste spitale au un surplus de bani şi decid să facă ce vor cu banii aceştia. Dacă au şi un acord direct din partea Primăriei prin care pot da sporuri, cu atât mai mult o vor face.” Acesta a adăugat că nu e nimic problematic per se cu acţiunile Primăriei. ” E o formă de ajutoare a acestor spitale care sunt în administraţia primăriei. Sigur, celelalte spitale nu-şi permit să facă acelaşi lucru pentru că nu sunt la fel de bogate ca Primăria Capitalei”, a mai spus Paveliu.

În restul ţării, situaţia este la fel de „nesănătoasă”: consiliile locale au în subordine doar câte un spital mic, aşadar pot acorda angajaţilor sporurile la nivel maxim, ajungându-se în situaţia în care aceştia primesc salarii mai mari cu 30% faţă de cei de la spitalele din Capitală. „Drept urmare, cadrele medicale nu au încotro, decât să migreze”, concluzionează expertul. 

Ce-i de făcut?

Adoptarea legii salarizării a venit în contextul în care România se confrunta tot mai pregnant cu un exod al specialiştilor din domeniul medical în state care ofereau salarii mult mai atractive decât cele din sistemul românesc. Conform unui studiu al jurnalului Nature, salariile anuale din România s-au apropiat tot mai mult de cele regăsite în ţări precum Franţa (cu salarii între 26.313 şi 43.855 de euro pe an), Spania (cu salarii între 26.313 şi 43.855 de euro pe an) şi Marea Britanie (cu salarii între 23.250 şi 38.749 de lire pe an). Cu toate acestea, efectele perverse ale reglementărilor în vigoare duc la o migraţie internă a specialiştilor prin inegalităţile create între unităţile sanitare.  aflate în subordinea Ministerul Sănătăţii şi cele aflate în subordinea administraţiilor locale. 

Poate acum au plecat 30-40 de la Spitalul Floreasca, dar dacă situaţia va continua, poate peste o lună-două sau anul viitor, vor pleca câteva sute de cadre medicale. Şi atunci ce facem? Viorel Huşanu  Liderul SANITAS Bucuresti 

Astfel, dată fiind situaţia migrării medicilor şi asistenţilor medicali, dinspre spitale mari, către cele mai mici sau private, riscăm o depopulare a spitalelor foarte importante. „Poate acum au plecat 30-40 de la Spitalul Floreasca, dar dacă situaţia va continua, poate peste o lună-două sau anul viitor, vor pleca câteva sute de cadre medicale. Şi atunci ce facem? Acum cadrele medicale de la Floreasca sunt nevoite să muncească şi mai mult, pentru a suplini absenţa celor care au plecat. Articolul 25 din Legea salarizării ar trebui modificat şi apoi să se umble şi la Regulamentul de sporuri. Noi am propus două variante: pentru spitalele mari sau importante să se poată da un spor cu prag minim de sporuri mai mare decât cel de acum, ori includerea acestor spitale pe o anexă separată în Regulamentul de sporuri şi să poată cumula şi sporul pentru condiţii grele de muncă”, atrage atenţia Viorel Huşanu.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite