Punct. Şi de la capăt!

Ioan Matei jurnalist

Despre sfârşitul tranziţiei în România s-a vorbit până acum, oficial, de cel puţin trei ori. Au făcut-o Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu şi preşedintele Traian Băsescu. Teoretic, tranziţia s-a încheiat săptămâna trecută, marţi, odată cu anunţul privind acceptarea României ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2007. Practic însă, vom sfârşi tranziţia peste aproximativ trei luni, cam prin 10 ianuarie, după ce românii îşi vor fi epuizat "liberele" de sărbători, stocul de sarmale şi zaibărul de prin balcoane.
S-a teoretizat mult în ultima vreme - de la nivelul omului simplu şi până la analizele mai mult sau mai puţin sofisticate ale specialiştilor - despre cât de pregătită este România să intre în clubul ţărilor civilizate, cât din rezultatele aderării se bazează pe adevăr şi cât pe calcule geostrategice întocmite la Bruxelles şi poate chiar şi la Washington. Nu ştiu dacă, în acest moment, câteva concluzii tranşante faţă de starea de fapt a ţării şi adevăratele motive ale integrării ne-ar mai folosi la ceva.
Cum, la fel, nu cred că trebuie să-i gratulăm cu mare fast nici pe artizanii (interni) ai integrării şi nici să-i mai ponegrim pe cei care au întârziat timp de şaptesprezece ani acest proces. (Dacă ar fi fost după mintea şi intenţiile multor politicieni români, tranziţia ar mai fi durat încă vreo douăzeci de ani, această stare fiindu-le favorabilă multora, ar fi însemnat exact mediul prielnic pentru impostură şi ipocrizie, timp pentru adunat averi colosale şi pentru şters urmele marilor infracţiuni.) Despre tranziţie, aşadar, numai de bine. Şi punct.
De un lucru însă putem fi siguri, şi acesta trebuie să ne pună pe gânduri: România arată mult mai bine pe hârtie, adică în dosarele de integrare, decât în realitate.
Ce ne aşteaptă de-acum încolo seamănă, fără vorbe mari, cu un nou început.
Chestiuni elementare care ţin de cotidian au fost până acum neglijate sistematic în favoarea, chipurile, completării şi închiderii capitolelor de aderare. Stăm prost la numărul de kilometri de autostradă, majoritatea drumurilor judeţene şi comunale arată jalnic, despre canalizare şi apă curentă în oraşele mici şi în zonele rurale e mai bine să nu vorbim. Cea mai bună imagine despre cun suntem percepuţi din afară a oferit-o ziarul Adevărul în urmă cu câteva zile, atunci când a publicat opiniile şi instrucţiunile unor americani care urmează să lucreze o vreme în România.
Portretul conturat din spaimele şi îngrijorările americanilor ne trimite direct în "Lumea a treia" şi ne arată cât de mult mai avem de lucrat la detalii.
Ar fi jenant ca la intrarea în ţară să le explicăm străinilor că trebuie să aibă la ei permanent biscuiţi pentru câinii vagabonzi şi mărunţiş pentru copiii străzii; ar fi contraproductiv să le sugerăm celor care doresc să investească în judeţul Botoşani că trebuie să mai aştepte câţiva ani până reparăm drumurile; ar fi ruşinos să le spunem celor care vin să viziteze frumuseţile patriei că pentru "nevoile fireşti" trebuie să meargă în fundul curţii ori în boscheţii de pe marginea drumului. Puţini dintre străinii care vin la noi vor înţelege despre ce vorbim atunci când le vom spune să fie atenţi cum conduc maşina, pentru că vor avea ocazia să întâlnească la tot pasul, pe şosele, toată fauna pe care o ştiu din cărţi şi de la televizor: vite, cai, gâşte, porci şi mulţi biciclişti bezmetici. Pe astfel de chestiuni, mărunte la prima vedere, vor trebui să se concentreze în principal aleşii locali, nu înainte însă de a le fi livrat de la centru un pachet complet care să conţină toată legislaţia descentralizării şi autonomiei locale.
În ce-i priveşte pe politicieni, nici lor nu le prevăd zile bune. Încet, încet, politica de cârciumă va trebui să devină una de cabinet, sloganurile şi promisiunile populiste nu vor mai prinde decât la cel mult o zecime din electorat, şmecheria şi balcanismul nu vor mai putea fi exportate nici măcar la Sofia.

Şi, cu tot respectul, a venit timpul ca şi bravul electorat român să înţeleagă că e mai rentabil să lucrezi două ore temeinic şi responsabil decât patru ceasuri însoţit de seminţe şi bere la plastic; că din telenovele nu ies bani decât pentru producători şi firmele de publicitate; că la 6 din 49 câştigă întotdeauna alţii.