Protectorii fabricantilor de bice

Poate ca in nici o alta tara din estul Europei nu se potriveste mai bine scenariul filmului american "Banii altor oameni" (Other People's Money) decat in Romania. Larry Lichidatorul, cum ii este si

Poate ca in nici o alta tara din estul Europei nu se potriveste mai bine scenariul filmului american "Banii altor oameni" (Other People's Money) decat in Romania. Larry Lichidatorul, cum ii este si porecla, e un personaj cinic, dar realist. El cumpara intreprinderi in dificultate, pe care le inchide. Dupa un timp, le vinde bucata cu bucata unor intreprinzatori care se pricep sa le transforme din centre de protectie sociala in centre de profit. Misiunea lui Larry, rol interpretat de cunoscutul comic Danny De Vito, nu este deloc usoara. O grea si indelungata batalie a trebuit sa o dea cu directorul si salariatii unei intreprinderi de sarma si cabluri din New England, care, desi nu mai aveau piata si inregistrau pierderi, incercau din rasputeri sa se mentina in viata. Lichidatorul s-a straduit sa-i trezeasca la realitate printr-un exemplu foarte concludent. La inceputul secolului XX, le-a spus el, erau multi fabricanti de bice, dintre care unii erau vestiti in toata America. Dar, dupa aparitia automobilului, care a luat locul saretei, au fost nevoiti sa-si inceteze activitatea. Nici replica lui Larry: "Eu nu sunt cel mai bun prieten al vostru, ci singurul vostru prieten, pentru ca va ajut sa nu pierdeti bani", nu i-a convins pe cei de la sarma si cabluri. Intr-un tarziu, Larry reuseste sa cumpere actiunile intreprinderii in cauza. O vinde apoi unor intreprinzatori japonezi, care continua sa faca sarma, dar pentru produse care aveau piata, si inca una in plina dezvoltare - airbags-uri pentru automobile. Romania are inca multe intreprinderi in situatia celei din New England, pentru ca i-au lipsit "lichidatorii". Reformele din economie s-au desfasurat cu incetinitorul. Dupa 1990, s-a parcurs in jur de 60% din drum. Deci, cam 5% pe an. Intr-un asemenea ritm, am avea nevoie nu de patru ani, cat ne-am propus, ci de opt pentru a intra pe criterii economice, si nu politice, in Uniunea Europeana. Intre timp, situatia sociala ar putea deveni exploziva. Deoarece, cu cat se amana reformele, cu atat creste costul lor. Nu intamplator, Romania se afla printre tarile cu cele mai mici salarii si cu cele mai mari contributii pentru asigurarile sociale din Europa. In vreme ce in Polonia sau Ungaria s-a trecut serios la treaba pentru reducerea pierderilor din economie, in Romania s-a strigat ani in sir "Nu ne vindem tara!" Rezultatul? In tarile in care intreprinderile cu probleme au fost restructurate sau privatizate, salariul mediu lunar, exprimat in dolari, a crescut de 3-4 ori. In Romania, unde pierderile au fost acoperite prin inflatie, salariul mediu lunar, practic, nu s-a clintit din loc. In schimb, a luat-o razna CAS-ul, pentru ca tot mai multe intreprinderi falite nu-si platesc contributiile pentru sanatate sau pensii. Venirea la putere, in noiembrie 2000, a social-democratilor n-a trezit speranta in transformari economice capabile sa amelioreze conditiile de viata. Nu poti cere unui guvern de stanga sa ia masuri de dreapta, s-a spus atunci. Totusi, in toamna lui 2001, cand cabinetul Nastase s-a hotarat, la insistentele institutiilor financiare internationale, sa ridice pretul energiei la nivelul pietei mondiale, multa lume si-a schimbat parerea. Pentru ca nu este masura care sa determine mai mult intreprinderile neperformante sa se restructureze sau sa-si inceteze activitatea decat eliminarea subventiei pe energie. Cu o conditie: factura energetica majorata sa fie si platita. Or, nu s-a intamplat asa. Marii energofagi au continuat sa consume pe veresie. Datoriile au crescut atat de mult incat ameninta sa arunce in aer intreg programul guvernului de stabilizare economica si dezvoltare. In asemenea conditii critice, cabinetul Nastase s-a decis sa faca pasul urmator, care este si cel decisiv. Ori va restructurati si platiti ceea ce consumati, ori trageti obloanele, pentru ca romanii au saracit acoperindu-va pierderile - suna ultimele decizii ale guvernului. Era de asteptat ca un astfel de gest, prin care cabinetul social-democrat al d-lui Nastase a trecut peste toate convingerile sale populiste, sa fie salutat de opozitia de centru-dreapta. Dar, surpriza. Tocmai partidele care atunci cand s-au aflat la guvernare au cochetat cu reformele in economie, si chiar au avut unele reusite, s-au transformat in protectorii fabricantilor de bice. Atat PD, cat si PNL au cerut reducerea pretului energiei. Fireste, o astfel de masura ar mentine in viata si pe cei de la "sarma si cabluri", dar cu ce pret? Romanii au fost probabil socati cand au auzit ca Sidex Galati pierdea, inainte de privatizare, un milion de dolari pe zi. Este insa greu de banuit ce a simtit contribuabilul de rand cand a aflat ca Siderurgica Hunedoara, cu o talie de 4-5 ori mai mica decat Sidex, pierde o jumatate de milion de dolari pe zi. Altfel spus, la dimensiunile combinatului din Galati ar pierde de peste doua ori mai mult. Cat timp partidele politice parlamentare vor juca la doua capete - cum a facut, de altfel, si PSD cand s-a aflat in opozitie - este greu de banuit ca economia romaneasca ar putea fi adusa curand la liman.