Profu' Băsescu

Preşedintele are dreptate cu starea şcolii. Măcar să-l luăm în serios. E foarte simplu să torpilezi raportul comisiei prezidenţiale privind starea şcolii româneşti. Strâmbi simplu

Preşedintele are dreptate cu starea şcolii. Măcar să-l luăm în serios.

E foarte simplu să torpilezi raportul comisiei prezidenţiale privind starea şcolii româneşti. Strâmbi simplu din nas: Băsescu vorbeşte? El, care s-a lăudat cu diploma de chiulangiu pe vremea când făcea şcoală la zi? Aşa e, dacă punem în prim-plan personajul, nu miezul subiectului, Traian Băsescu nu este cel mai licenţiat judecător al sistemului românesc de învăţământ. N-a făcut niciodată din şcoală una dintre valorile supreme ale mandatului său de politician. Dimpotrivă, s-a împăunat mai degrabă cu statutul de şmecher descurcăreţ, absolvent cu magna cum laudae al şcolii vieţii. Nu s-a închinat niciodată la icoana simbolică a profesorului care ne-a învăţat carte. Tocmai de aceea, privită prin prisma personajului, condamnarea, ieri, la Cotroceni, a sistemului educaţional românesc sună strâmb. Însă nu asta e problema.

Chestiunea dedublării preşedintelui este marcă înregistrată Traian Băsescu. Ştim deja destule exemple: comunist care condamnă comunismul, securist care condamnă securismul, inculpat care vorbeşte de corupţie, duşman al votului uninominal care susţine votul uninominal etc., etc. E clar că ai toate motivele să te întrebi când e cu adevărat sincer şeful poporului. Dar, dincolo de asta, dacă depăşeşti obstacolul legat de caracter, ce rămâne este subiectul. Or, în cazul de faţă, raportul "Băsescu" privind şcoala naţiunii este corect. Radiografia de ieri de la Palatul Cotroceni descrie destul de limpede afecţiunile sistemului şcolar intern. Nu sunt descoperiri epocale. Multe sunt diagnostice vechi, puse de prea puţini oameni capabili să ia taurul de coarne: corupţie, şpăgi, meditaţii, anchilozare, profitori, ciupercării universitare pe bani publici, fabrici de diplome, programe încărcate cu tona, elevi ghiftuiţi cu carte nefolositoare, absolvenţi rupţi de viaţa reală şi câte şi mai câte.

Sunt boli de care discutăm de ani de zile, dar pe care niciun fost ministru al educaţiei nu s-a încumetat să le trateze în profunzime. Hărdău, Miclea (autorul raportului de ieri care, să ne fie cu iertare, mai bine tăcea), mult prea guralivul şi ultrapoleitul Marga, nimeni dintre păstorii învăţământului n-a tăiat în carne vie. Poate unii s-au prefăcut mai bine decât alţii, dar, în general, a fost cumetrie şi gargară. Au trecut vreo 17 ani şi ne-am dat seama că suntem încă în şcoala primară a reformei educaţionale. Tocmai de aceea, semnalul tras ieri de Traian Băsescu e important. Cu starea şcolii, Băsescu are dreptate. Dacă gestul său va da naştere la o schimbare dramatică la clasă, atunci am trecut cu toţii examenul maturităţii. Dacă însă analiza prezidenţială, poate cea mai serioasă iniţiativă de până acum a mandatului Băsescu, va fi doar simplă muniţie electorală, atunci am vorbit degeaba despre starea şcolii româneşti.