Profilul psihologic al profesorului acuzat de hărțuire sexuală, Alfred Bulai: „Furios, frustrat și nedreptățit”

Scandalul în care este implicat profesorul Alfred Bulai se rostogolește ca un imens bulgăre de gunoi, asta în timp ce acesta se ascunde într-o tăcere de mormânt. Societatea însă clocotește pe marginea acestui subiect.

Agresiunea sexuală se pedespesește cu închisoarea. Sursa foto: arhivă

Și nu putem să nu observăm un lucru: asistăm în aceste zile la o adevărată ironie a sorții, dar și la o premieră absolută. Alfred Bulai, unul dintre cei mai cunoscuți sociologi români, a reușit, fără să vrea, să contribuie la nașterea unui adevărat fenomen social: un soi de ură colectivă la adresa a tot ce înseamnă abuz în România. Și mai ironic este faptul că acest „curent” ar fi ajuns, cu siguranță, subiect de analiză și discuții chiar la orele sale de curs, dacă ar fi fost incriminat, evident, altcineva. 

Mai bine acum decât niciodată. Probabil că acesta a fost principiul pe care s-au bazat cei din conducerea SNSPA când au decis, la zile bune după izbucnirea scandalului, să transmită studenților un mesaj de susținere și încurajare. „Vorbim însă despre un mesaj fals” sunt de părere specialiștii consultați de „Adevărul” pe care i-am rugat să vină cu o analiză detaliată. 

Conducerea SNSPA a transmis pe site-ul instituției un mesaj adresat propriilor studenți în care își justifică reacția întârziată, își cere scuze pentru cele întâmplate, se declară oripilată de faptele comise de Alfred Bulai pe care, însă, le cunoștea prea bine: „Mulți dintre noi știam despre unele afirmații care pot fi catalogate ca sexiste, rasiste și homofobe ale lui Alfred Bulai din cadrul cursurilor. În rest, auzeam doar zvonuri. Nu am primit plângeri”, se justifică cei din conducere, cei care ar fi putut schimba încă din anul 2016 Codul de etică, dar care au refuzat atunci să se complice.

Avocat: „Zvonurile care circulau puteau declanșa o anchetă internă"

Deși invocă lipsa unor probe concrete, atitudinea celorlalți profesori ridică semne de întrebare: de ce nu au intervenit și de ce toți au ignorat ce se discuta de ani de zile pe holurile universității? 

Cu atât mai mult cu cât, spune avocatul Alexandru Mirel Ovidiu, ar fi avut pârghii pentru a demara verificări. 

„Observ că mai toată lumea se spală pe mâini, cum s-ar zice, și aruncă pisica moartă de la unii la alții. Însă, dacă voia cu adevărat, conducerea SNSPA putea să descopere imediat adevărul”, ne-a declarat specilistul. Însă, pentru asta, ar fi trebui să agite niște ape și nu era momentul să facă „valuri”: când în anul 2016 studenta Adela Alexandru a propus modificarea și completarea Codului de etică a facultății i s-a spus răspicat „Nu e cazul”. „Cei din conducere trebuiau să ancheteze aceste zonuri pe care recunosc că le-au tot auzit. Ce s-ar fi întâmplat în urma acestei investigații interne? Ori se descoperea că zvonurile sunt mincinoase iar facultatea își spăla, practic, rușinea, imaginea șifonată, ori se dovedea că zvonurile sunt adevărate, situație în care fenomenul trebuia de urgență stopat”, spune avocatul.

Însă, potrivit reprezentanților SNSPA, e greu spre imposibil să deschizi o anchetă atunci când nu ai nici victime, nici agresori, ci doar vorbe. Ce să anchetezi, de fapt? Și pe cine? „La nivel instituțional, din punct de vedere juridic, exclusiv pe baza zvonurilor, nu se poate sancționa o persoana acuzată”, se transmite în comunicat.

„Cu o minimă diligență, puteau să afle numele studentelor care făceau acele acuzații. Puteau să le ceară o clarificare, un punct de vedere scris, care să fie pentru ei o sursă de pornire a unei anchete. Să fie chemate la decanat, la rectorat: „Domnișoară dragă, ia scrie dumneata aici, negru pe alb, ce s-a întâmplat. Sunt acuzații defăimătoare deci, ori le faceți în scris, oficial, ori nu le mai faceți deloc”. Rectoratul putea tranșa în acedst fel foarte rapid problema. Putea să descopere adevărul cerând o poziție scrisă de la persoana care era, cumva, sursa informațiilor vehiculate”, susține Alexandru Mirel Ovidiu.

Prin urmare, degeaba spune conducerea facultății că nu știa cine sunt studentele agresate, căci era foarte simplu de descoperit. Iar odată descoperite, puteau începe ancheta. „Dar au decis să dea ignor acestei situații asta, în ciuda faptului că zvonurile periclitau imaginea instituției pe care o conduc. Deci trebuiau să se protejeze, să-și apere reputația, să stingă din fașă scandalul la care suntem azi martori”, mai spune avocatul. 

Toți au tăcut. Au mers pe principiul că dacă nu scobesc gunoiul, nici n-o să miroasă. Iată însă că mămăliga a explodat în fața sociologul Bulai, care riscă ani grei de închisoare. Iată ce spune Codul penal la Articolul 219 - Acțiuni contra libertății și integrității sexuale - Agresiunea sexuală - paragrafele 1 și 2:  „Actul de natură sexuală, (...)  cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului”. 

Regretele pe care le tot vehiculează acum când facultatea, când profesorii din cadrul SNSPA sunt false, este de părere psihologul Keren Rosner. „Dacă ar fi avut o intenție reală să rezolve ceva, ar fi facut-o de multă vreme. (..)E normal să spună acum că regretă, e normal să arate compasiune față de victimă și să spună că, da, lucrurile or să se rezolve. Dar este un fals regret pentru că doar dacă sunt presiuni din exterior se va schimba cu adevărat ceva”, spune specialistul.

Profilul psihologic al lui Bulai. „Este furios, frustrat și se simte nedretățit”

Faptele de care este acuzat sociologul Alfred Bulai sunt judecate de întreaga opinie publică, de întreaga societate românească direct proporțional cu notorietatea făptașului. Alfred Bulai este supus poate celui mai mare linșaj public și mediatic la care am asistat în ultimii zeci de ani. Pagina sa de Facebook a ajuns locul în care românii s-au dezlănțuit, aruncă vorbe foarte grele și-l mitraliază cu cuvinte greu de reprodus. 

„Cum e, coane Mitică, cu acuzațiile?”

 „Monstrule! Distrugătorule de oameni!”

 „Tace si face. Iese la pensie. Mână în mână cu conducerea Școala Națională de Studii Politice și Administrative - SNSPA”

„Tataie, te mai lasă obrazul să scoți capul în public?

„Ai distrus suflete, "mare om" ce ești, că nu vreau să jignesc animalele”

„Meriți să faci pușcărie!”

Sunt doar câteva dintre zecile de mesaje primite pe rețeaua de socializare la care profesorul nu a avut vreo reacție. 

„Cum e să fii cel mai urât om din țară?” este întrebarea adresată sociologului de un internaut și care a atins una dintre cele mai profunde „corzi”: notorietatea unui om, construită cu grijă timp de o viață-ntreagă este distrusă într-o singură zi. „Are regrete, dar nu cum credem noi. Este furios că se află în mijlocul unui așa mare scandal, se simte frustrat și nedreptățit”, îi analizează profilul psihologul Keren Rosner. „El, atât de valoros din punct de vedere profesional, să ajungă de râsul lumii, niște lucruri atât de neînsemnate să-i știrbească lui imaginea, atât scandal pentru niște lucruri atât de mărunte. Acesta cred că este dialogul său interior”, a explicat pentru „Adevărul” specialista, în încercarea de a creiona profilul agresorului Bulai.

„În nici un caz nu regretă faptele comise, nu își face mea culpa, nu-și recunoaște vinovăția. Regretă că nu a reușit să se ascundă mai bine, că nu a fost mai discret. Deși știe ce a făcut, nu-și reproșează nimic. Astfel de persoane sunt centrate pe sine, totul este despre ele. Adică de ce mi s-a întâmplat mie, de ce eu, de ce acum. Mai mult, agresorul ar putea să vină cu explicații de genul fetele sunt de vină pentru că au acceptat. Și dacă au acceptat, le-a plăcut, și dacă le-a plăcut de ce mă acuză pe mine acum? Omul nu simte decât furie, dezamăgire și nedreptate”, spune specialista.

Însă fetele sunt victimele aici, nu el, iar trauma prin care au trecut este una teribilă, consideră psihologul. „Din punctul de vedere al victimei, ceea ce trăiește este cumplit pentru că se simte umilită, disprețuită, neputincioasă și cu frica de consecințe. Conflictul interior este imens pentru că, pe de o parte, își dorește să iasă din această situație și să nu mai aibă contact cu persoana abuzatoare, pe de altă parte, depinde de acea persoană pentru a finaliza ciclul de studii. Le sfătuiesc pe toate femeile să nu accepte astfel de comportamente, să le reclame. Cât despre studente, acestea trebuie să aibă curajul de a spune, de a da în vileag abuzurile, de a vorbi deschis despre ele”. 

Gelu Duminică: „Penisul nu ne transformă în superiori”

Că ne place sau nu, hărțuirea sexuală și abuzul sunt profund tolerate în societatea românească, scrie și sociologul Gelu Duminică pe pagina sa de Facebook:

„Bărbatul încearcă, femeia e proastă dacă pică" e un îndemn/crez pe care l-am auzit de cel puțin 1000 de ori în viața mea, de foarte multe ori spus chiar de femei”.

Specialistul consideră că acest tip de comportament își are rădăcinile adânc înfipte într-o mentalitate veche și misogină. „Nu se va schimba nimic fundamental dacă nu chestionăm misoginismul care este super prezent în jurul nostru. Ce vedem zilele astea e fața hâdă a unui tip de raportare față de femei pe care îl avem de secole și a unui sistem inechitabil, evident. Sper ca lucrurile să nu se oprească aici. Și să cerem politicienilor, companiilor, instituțiilor și cetățenilor să înțeleagă că e nevoie să asigurăm protecția și repectarea drepturilor celor de lângă noi. A tuturor celor de lângă noi”, continuă Gelu Duminică.

Sociologul atenționează că sunt mai bine de 100 de ani de când femeile cer să fie respectate, iar acest lucru încă nu se întâmplă: „Și încă mai e tare mult de lucru. Pentru că noi, bărbații, nu vrem să înțelegem că penisul nu ne transformă în superiori. Așa că, uitați-vă la voi înșivă! Și faceți ce trebuie, fiecare în dreptul lui, ca astfel de drame să fie cât mai puține. Nu de alta, însă, dacă ne facem că facem - ca până acum - mâine victimă poate fi chiar fiica voastră!”

Într-adevăr, dacă nu ne vom schimba mentalitatea, acest flagel nu va fi stârpit. El trebuie smuls cu totul din mentalul colectiv, iar această acțiune de epurare trebuie făcută rapid, eficient și fără milă. Ministrul Familiei și Tineretului, Natalia Intotero, a făcut în acest sens o recomandare care poate fi privită ca un prim pas către normalitate: „Încurajez toate tinerele și toți tinerii care au trecut sau cărora li se fac astfel de propuneri indecente sau simt ca asupra lor există o presiune, o hărțuire, să nu aștepte, să nu ierte și de îndată să sune la telefonul 0800500333 – este numărul dedicat victimelor violenței sub orice formă și, ulterior, acestea vor beneficia de sprijin din partea statului, dar este foarte important să aibă și curaj să facă plângere penală”, a declarat aceasta.

„Fără o sesizare a instituțiilor abilitate, categoric cazurile nu pot fi soluționate și este și un model de a le descuraja pe acele persoane care, din punctul meu de vedere, au probleme de sănătate și recurg la astfel de atitudini”, a mai precizat ministrul Familiei.