Profesorii nu mai suporta cacealmaua

Nimic nu ilustreaza mai bine proverbul romanesc "Unde nu-i cap, vai de picioare", decat greva generala de o zi, ziua de ieri, cand mai bine de trei milioane de elevi si studenti si o jumatate de

Nimic nu ilustreaza mai bine proverbul romanesc "Unde nu-i cap, vai de picioare", decat greva generala de o zi, ziua de ieri, cand mai bine de trei milioane de elevi si studenti si o jumatate de milion de dascali s-au intretinut pe teme diverse, asteptand sa treaca vremea. Patru lideri de sindicat si intregul minister au monitorizat desfasurarea actiunii de protest ce nu are, fiindca legal nu are cum sa aiba, nici un sort de izbanda. Despre mascarada numita tichete de masa am scris recent, incercand sa demonstram ca este absurd sa promiti ceva, cand stii bine ca nu ai cum sa te tii de cuvant. Aceasta absurditate o traim astazi si ea risca sa ne infunde intr-o incurcatura de proportii. Deja, miscarea de protest a dascalimii s-a radicalizat, in cele mai fierbinti zone ale tarii cadrele didactice din preuniversitar si universitar vorbind despre inghetarea anului scolar. Cu profesorimea romana nu e bine sa joci la cacealma. Cine uita asta ar trebui sa caute in memorie, nu mai departe de anul 2000, cand ultima greva generala din ianuarie-februarie 2000, de 5 saptamani, a pus pe butuci scoala romaneasca. Consecintele, in plan educational, le traim astazi, cand ne minunam de scaderea calitatii, a performantei si a seriozitatii invatamantului. Din pacate, nimeni nu vrea sa ia in seama niste adevaruri banale, dar fundamentale despre scoala, in general, si in particular despre scoala romaneasca. Invatamantul este cel mai conservator sistem in angrenajul socio-moral al unei societati. El asigura tocmai prin acest conservatorism (care inseamna principii educationale solide, structura organizatorica, decizionala bine inchegate si ierarhizate, strategie educativa constient asumata), soliditatea, coerenta unei natiuni. In procesul educativ sunt implicati, de la Aristotel incoace, doua fiinte: educat si educator. Mediul, scoala au rolul lor, evident, dar principala legatura exista, se naste, se dezvolta intre cei doi. Cand alterezi, cu buna stiinta (n.n. - ceea ce s-a petrecut in vremea ceausista) sau din ignoranta, incompetenta, aceasta relatie, actionand asupra unuia dintre cei doi actori, procesul intreg se altereaza. Nu e locul sa disecam mai mult astazi, cand scolile sunt paralizate de greva, legatura putin vizibila din afara dintre profesor, elev si scoala. E locul insa sa spunem ca se va mai pierde un timp pretios si ca vom esua total, devenind o natie needucata, superficiala, crescuta in dispretul muncii si al caracterului, daca nu vom lua aminte la profesori. Ce trebuie sa vedem? Nimic mai mult decat ca duc o viata de mizerie. Ca au un salariu de 1,1 milioane lei (salariul unic la nivel de ramura), ca dascalii tineri fug din cancelarii mancand pamantul, ca batranii ramasi pe baricade au ajuns sa-si peticeasca nadragii ca sa-si poata plati intretinerea, ca aceia pe care-i consideram mai presus de orice compromis au ajuns sa-si dea cinstea pe rusine, fixand un pret pentru un examen, pentru o diploma. Nimic mai mult decat ca le rad in fata deputati si senatori, grabiti sa-si voteze dotarea parcului auto cu ultimul tip de limuzine. Nici unul din cei cinci premieri-profesori ai Romaniei n-a pus piciorul in prag, propunand intregii tari un salariu decent pentru cadrele didactice. Li s-a aruncat, ca acum, cate-o promisiune mincinoasa, 10 tichete de masa, iluzorii, pentru care nu exista nici un leu si nici calea legala de a fi acordate. Mai mult, tot ceea ce se obtinuse cat de cat in ultimii ani, amaratele de fonduri extrabugetare, veniturile proprii din care s-ar fi putut da chiar si tichete de masa, sunt aduse cu rapacitate la bugetul de stat, prin proiectul Legii finantelor publice. Profesorii simt si ceea ce nu spun acum guvernantii. Tocmai de aceea se anunta atat de limpede inghetarea anului scolar. Daca vor veni ca un tavalug, caposi, dar politicosi, si vor strange cu usa Guvernul, opinia publica le va striga, speriata, sa se intoarca in scoli. Nimeni n-o sa ia seama la nuante. Nimeni dintre cei aflati la putere, fie in Guvern, fie prin sindicate nu va da socoteala daca anul scolar va fi iar sub semnul intrebarii, daca se va face carte in dorul lelii si recreatia mare va invada timpul copiilor nostri. Nu pentru tichete insa se vor bate de astazi inainte profesorii nostri, ci pentru un strop de demnitate si recunoastere, concretizate amandoua intr-un salariu decent, pentru o munca importanta.