Productie cu orice pret?

Nici premierul Nastase nu mai stie ce vrea. Cand da cu tifla FMI ca il preseaza sa ia "masuri exagerate", fara sa tina seama de consecintele lor sociale, cand face exces de zel si promite marii

Nici premierul Nastase nu mai stie ce vrea. Cand da cu tifla FMI ca il preseaza sa ia "masuri exagerate", fara sa tina seama de consecintele lor sociale, cand face exces de zel si promite marii finante internationale prezente la Bucuresti ca va taia in carne vie pentru a incheia in 2003 tranzitia la economia de piata. Astfel de comportamente transmit semnale derutante nu numai in interior, ci si in exterior. "Ceva se intampla in Romania", declara presedintele BERD, Jean Lemierre, care nu putea totusi sa precizeze ce anume se petrece la noi. El s-a multumit sa spere ca este "inceputul mai multor progrese". Intr-adevar, din orice unghi ai privi realitatile romanesti nu poti ajunge la o alta concluzie decat aceea a patronului BERD. Doar PSD a venit la putere in noiembrie 2000 cu iluzia ca ceea ce trebuia facut in economia romaneasca s-a ispravit. Au urmat 18 luni pierdute pentru reforma. Cu restructurarea intreprinderilor neperformante, indeosebi a acelora din sectorul energetic, s-a jucat alba-neagra. Nici nu apucasera termocentralele sa dea bine ochii cu autoritatile locale cand au fost aduse din nou sub pulpana Ministerului Industriei. Motivul nu e greu de banuit. Primariile se trezisera cu un cartof fierbinte de care voiau sa se descotoroseasca. Singura lor scapare era sa convinga populatia sa-si puna centrale de apartament. Daca reuseau, soarta termocentralelor atat de costisitoare pentru buzunarele consumatorilor ar fi fost pecetluita. De teama actiunilor sociale, guvernul a mai dat o sansa de viata dinozaurilor din domeniul energetic, dar cu pretul intaririi convingerii ca nu este capabil sa faca nici macar jumatati de pasi pe calea restructurarii. Economia de tip "social" pe care o promoveaza PSD nu este - in pofida aparentelor - in interesul cetateanului. Salariatii de la intreprinderile brasovene, care au protestat zilele trecute in strada, sunt indreptatiti sa ceara locuri de munca mai sigure. Numai ca revendicarile lor nu vor putea fi satisfacute decat pe masura ce vor disparea locurile de munca nesigure. Pentru ca banii cu care sunt mentinute in viata slujbele fara viitor sunt luati de la intreprinderile care, daca nu ar fi astfel impovarate, ar putea crea locuri de munca mai sigure si mai bine platite. Guvernul Nastase n-a prea facut reforme structurale de cand se afla la Palatul Victoria, dar nici cu privatizarea nu s-a omorat. In 2001 au fost privatizate doar 127 de societati comerciale, fata de 1.341 in anul precedent. Ca urmare, veniturile din privatizare s-au injumatatit (6.318 miliarde de lei in 2000, dar numai 3.455 miliarde in 2001), iar daca se scade inflatia de anul trecut (de circa 31%) situatia reala este si mai proasta. In conditiile in care nu s-a facut nici restructurare, nici privatizare, exporturile, care constituie unul dintre principalele motoare ale cresterii economice, au inceput sa gafaie, iar productivitatea muncii se duce de rapa. Daca in 2001, productivitatea in industrie a sporit, in medie, cu 14%, performanta nu s-a datorat unor actiuni ale guvernului Nastase, ci unor conditii favorabile create in anul precedent. Ca asa stau lucrurile o dovedeste faptul ca in 2001 ritmul de crestere a productivitatii a slabit, cu mici exceptii, luna de luna, pentru a ajunge in pragul stagnarii in primul trimestru 2002. Nici nu s-ar fi putut intampla altfel daca avem in vedere un alt indicator de control - investitiile. Guvernul a prezentat nu de mult un lung pomelnic cu ceea ce s-a realizat anul trecut in domeniul respectiv. Concluzia era fara echivoc: ritmul inalt de crestere din 2001 (5,3%) s-a datorat indeosebi unor investitii in tehnici noi, care au sporit eficienta economica. E drept, cine se multumeste cu cifrele globale poate fi impresionat de cat s-a investit anul trecut. Ponderea investitiilor in PIB a crescut de la 19,7% in 2000 la 21,9% in 2001. Cine este insa curios sa vada ce se ascunde in spatele situatiei de ansamblu isi da lesne seama ca lucrurile stau altfel decat le prezinta guvernul. Investitiile in tehnici moderne, care sporesc productivitatea muncii si dau stabilitate expansiunii economice, au cunoscut o crestere a ponderii in PIB cu doar 0,1 procente. Restul, pana la 2,2 procente, cat a fost cresterea globala, a revenit capitalului de lucru si stocurilor. Altfel spus, dinamismul economic remarcabil de anul trecut nu s-a datorat atat sporirii eficientei muncii, cat fortarii cresterii in vechile structuri de productie neperformante. Presedintele Iliescu a incercat la reuniunea BERD de la Bucuresti sa justifice faptul ca in ultimul an si jumatate nu s-a intamplat nimic care sa schimbe cat de cat la fata economia romaneasca prin aceea ca nu se pot face "reforme cu orice pret". In Romania, pericolul crearii unor situatii sociale explozive nu vine insa de la prea multe reforme, ci de la lipsa lor. Iar o asemenea realitate a fost evidentiata si de presedintele BERD atunci cand afirma: "Nu este usor sa restructurezi industria, cand prin aceasta reducem numarul locurilor de munca. Daca insa industria nu este eficienta, pur si simplu, murim impreuna", adica si cei care isi pierd slujbele, si cei care inca le mai au. De aceea, Lemierre lasa sa se inteleaga ca Romania trebuie sa se fereasca nu de reforme, ci de "productie cu orice pret". Premierul Nastase a promis comunitatii financiare internationale ca va recurge la bisturiu, dar multi se tem ca ii va tremura mana.