Presa sub presiune

Sub apasarea alegerilor, presa paraie din toate incheieturile. Dupa transferuri, fuziuni, achizitii care inseamna mult mai mult decat par, dupa schimbari de macaz smucite, de la tocat marunt la pace

Sub apasarea alegerilor, presa paraie din toate incheieturile. Dupa transferuri, fuziuni, achizitii care inseamna mult mai mult decat par, dupa schimbari de macaz smucite, de la tocat marunt la pace si prietenie, si invers, iata ca s-a ajuns la ciocnirea deschisa dintre patroni si ziaristi. Mai intai Evenimentul zilei, acum Romania libera. In ambele cazuri, patronii sunt firme occidentale de anvergura, foarte cunoscute pe piata media mondiala: Ringier si WAZ. Noi, ziaristii, am trait multa vreme cu ideea ca Occidentul e un boier mai bun, ca nu ne va calca in picioare asa cum e obiceiul pe la magnatii romani care isi cumpara un ziar sau isi injghebeaza o televiziune de uz propriu. Iata insa ca nici "finutii" patroni europeni nu se sfiesc la o adica sa intre cu pumnul si bocancul intr-un ziar. In cazul Romaniei libere suntem in plin grotesc: WAZ vrea sa impuna ziaristilor un "ghid de scriitura"! Metoda WAZ e deosebit de parsiva: pentru a se imbunatati, cica, audienta ziarului, nu pentru ca s-ar dori inchiderea anumitor guri, se cere inlocuirea paginii politice cu una de evenimente mondene. Cat despre investigatiile cu "subiect pozitiv", asta e dorinta obsesiva a tuturor Puterilor care s-au succedat dupa '89: scrieti si de bine, sunteti prea negativisti, oare nu sunt si lucruri bune in tara asta? Buninteles, cand trec in opozitie se schimba muzica pe loc: asa, dati in ei, nu-i lasati, nu vedeti ca se duce tara de rapa?! La Evenimentul zilei lucrurile sunt diferite. Ev. z. este un ziar orientat politic de la prima pana la ultima pagina: de partea actualei Opozitii si vehement impotriva PSD. Ceea ce reprezinta o optiune ca oricare alta, care nu poate fi interzisa, nici sanctionata ca atare intr-o presa libera. Insa cei care pretind sa impuna aceasta politica sunt "un grup de redactori". Asa ceva nu cred ca se poate accepta: politica editoriala a unui ziar o face conducerea profesionala a ziarului, nu redactorii, oricati s-ar aduna la un loc. Un redactor poate sa protesteze in legatura cu un articol al sau cenzurat sau respins, poate refuza, pe baza clauzei de constiinta, sa scrie un articol, dar nu poate cere, nici singur, nici in asociatie cu altii, ca ziarul sa aiba o anumita linie politica. Daca cea existenta nu ii multumeste, redactorii au posibilitatea sa-si dea demisia, fie si pana la unul. Un ziar in capitalism nu e nici comuna primitiva, nici colhoz, e o afacere, cu caracteristici deosebite, dar o afacere. Spre deosebire de cazul Romania libera, unde intreaga redactie, in frunte cu Petre Mihai Bacanu, este solidara, conducerea Ev. zilei, in cap cu directorul Cornel Nistorescu, nu s-a raliat protestului grupului de redactori. Are omul contract cu patronatul si nu vrea sa piarda o capita de bani. Or fi ele de aparat valorile presei libere, dar pana la portofel. Ceea ce inteleg, chiar daca nu accept. Ce nu prea inteleg e de ce si-a dat demisia revolutionarul Nistorescu din Clubul Roman de Presa dupa ce si-a lasat balta cu cinism colegii de la ziar? Ma rog, avem nu numai miliardari de carton, ci si disidenti de carton... Nu numai redactorii, nici patronatul nu poate influenta linia unui ziar. Repet, linia ziarului o face conducerea lui profesionala: director, redactor-sef, colegiu de conducere. In cazul ziarului Adevarul acest lucru este trecut explicit in chiar statutul oficial al societatii Adevarul, care tipareste ziarul: singurul raspunzator pentru politica editoriala este Consiliul Director, alcatuit din redactor-sef si redactori-sefi adjuncti. Nici patronatul Ringier, nici patronatul WAZ nu au dreptul sa ii sileasca pe ziaristi sa scrie intr-un anume fel sau sa scrie numai despre unele subiecte si despre altele nu. Ca ziarist, nu voi accepta niciodata sa-mi miste altcineva pixul pe hartie cu mana mea. In schimb, patronatul, ca proprietar, are dreptul sa dea afara, cu toate formele legale, intreaga redactie a unui ziar, in frunte cu directorul sau redactorul-sef. Ce fac Ringier si WAZ e cum e mai rau. Trecand peste conducerea profesionala a ziarului, preseaza direct asupra redactorilor, dupa modelul jupanului Dinel Staicu, care, plictisit sa tot schimbe antrenori, a trecut el insusi la un moment dat pe banca tehnica a Univ. Craiova ca sa zbiere la jucatori. Si n-o fac in numele nu stiu caror nobile valori ale presei occidentale care n-ar fi respectate in Romania, ci cardasiti cu gasti politice cat se poate de autohtone. Prin urmare, in calitate de presedinte al Clubului Roman de Presa, cea mai puternica organizatie a ziaristilor din Romania, solicit respectuos domnilor elvetieni, nemti si ce-or mai fi ei, ori sa-i lase in pace pe ziaristi sa faca ziarul, ori sa-i dea afara si sa-l scrie domniile lor sau sa-si aduca alti oameni. Ii asigur ca vor gasi pe piata, cum ii asigur si ca ziaristii plecati isi vor gasi, cei mai multi dintre ei, alte locuri de munca unde sa-si faca meseria. Cazul Prosport-Gazeta Sporturilor e edificator. Domnii nemti si elvetieni nu-i pot da pe gazetarii romani si afara din tara. Presa romana, in ansamblul ei, inca e libera si va scoate adevarul la suprafata oricat s-ar stradui sa-l inece patronii vopsiti si cei din spatele lor.