Poveștile voluntarilor care sprijină copiii din sistemul de protecție și schimbă destine „Devii mai bun”
0Stă în puterea lor să schimbe destinele unor copii lăsați în voia sorții. Este vorba de voluntarii care își dedică timp și suflet pentru micuții aflați în sistemul de protecție din România. Doi dintre ei, Iuliana și Florin, au vorbit pentru „Adevărul” ce presupune o astfel de activitate și motivul pentru care ar încuraja pe oricine să li se alăture.
Sunt peste 45.000 de copii şi tineri, aflați în sistemul de protecție în România, dintre care, aproximativ 6.000 de copii adoptabili, potrivit ultimelor date ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
Cei mai norocoși dintre ei cresc în casele asistenţilor maternali sau ale unor rude, în timp ce 13.000 de copii îşi trăiesc suferinţele într-o instituţie de stat, de tip rezidențial: centre de plasament, apartamente sau căsuțe de tip familial.
Separarea de familie, abandonul și instituționalizarea sunt experiențe traumatizante, care le influenţează dezvoltarea psihică, emoţională, şi fizică. Mulţi dintre copii ajung în grija statului, fiind abandonaţi din cauza sărăciei. Aproape la fel de mulţi sunt victime ale abuzurilor, violenţei şi negljării.
De 9 ani, programul educaţional „Ajungem Mari”, lansat de Asociația Lindenfeld are misiunea de a-i ajuta pe acești copii. În prezent, există 1.400 voluntari în București și în 24 de județe din țară, care vin în sprijinul asistenților sociali, oferindu-le copiilor ajutor la teme, ieșiri și excursii, prietenie și șansa la o viață independentă.
Iuliana Oprea, 32 de ani, domeniul IT
Pentru Iuliana, activitatea de voluntariat a început odată cu anul 2021, în luna ianuarie. După doi ani, spune că iubește ceea ce face și nu ar mai putea renunța.
Ce presupune activitatea de voluntariat?
Depinde unde ești alocat. Eu, de exemplu, sunt voluntar la un apartament din Sectorul 2, unde stau trei băieți. Eu merg să îi vizitez, să îi ajut la teme și să le acord atenție. Pentru că în vizitele pe care le fac ne mai și jucăm, mai și vorbim, mai ieșim și să facem diverse activități în aer liber. Ultima dată am fost să ne plimbăm cu bicicletele în Parcul Tineretului.
Acești copii și-au cunoscut vreodată părinții?
Ei fac parte din sistemul de protecție a copilului, nu sunt în grija părinților. Unii dintre ei au un părinte dar au fost, practic, luați din familia respectivă. Alții nici nu știu de părinți. Aceste apartamente s-au format din niște foste centre, din ce știu eu.
Ce vârste au?
La apartamentul la care merg eu sunt începând de la 12 ani, până la 15 ani. Prin apartamente sunt și copii mai mari, de 16, 17, 18 ani.
Cât timp vă alocați activității de voluntariat?
Vizita la apartament este, în general, între o oră și două ore maxim, pe săptămână, iar meditațiile sunt două ore: două ședințe de câte o oră. Există și un modul de meditații, iar eu fac acum și meditații online la matematică cu un copil de clasa a 8-a, care are nevoie de ajutor pentru Evaluarea Națională.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră personal și de ce ați ales să faceți voluntariat?
Eu am devenit voluntar la ceva timp după ce a început pandemia pentru că mi se părea că am foarte mult timp liber. În respectiva perioadă, multe dintre activitățile pe care le făceam înainte nu s-au mai materializat. Mi-am dorit să fac ceva util și este o activitate care chiar îți aduce bucurie și satisfacție, mai ales după ce reușești să stabilești o conexiune cu copii.
Nu vă este greu să îmbinați activitatea de voluntariat cu munca?
Eu în cea mai mare parte a timpului lucrez de acasă. Nu mi se pare că este un efor suplimentar și, mai ales, pentru că este o activitate care îmi aduce plăcere.
De ce ați încuraja pe altcineva să facă voluntariat?
Pentru sentimentele plăcute pe care poți să le trăiești, văzând că ai un impact pozitiv asupra unui copil. Când vine un copil și îți spune „mulțumesc” este un sentiment foarte plăcut. Plus că întâlnești și alți oameni care sunt dispuși să facă un lucru fără să aștepte ceva în schimb. Pe mine acești oameni mă inspiră.
Florin Oltean, 47 de ani, domeniul IT
Florin s-a înscris la voluntariat din anul 2019, după ce a văzut o reclamă la metrou. Deși a făcut acest lucru, inițial, din datorie civică, el spune acum că nu își mai poate imagina viața fără voluntariat.
„Mă bătea gândul de mult timp să fac ceva în sensul acesta. Am văzut reclama de la Ajungem Mari, era și în domeniul educației, domeniul meu preferat, așa că am aplicat”, povestește el.
Unde anume faceți voluntariat?
La asistență maternală Sector 2 și Sector 3, sunt coordonator.
Ce presupune activitatea?
La asistență maternală nevoile sunt, în principal, legate de meditații sau ajutor la teme. Avem copii de toate vârstele, de la clasa I până la a XII-a. Mergem la ei și facem meditații la matematică, română, engleză, tot ce este nevoie. Câteodată avem și cursuri non-formale. Curs de viață independentă, de orientare profesională.
Cât timp vă alocați acestei activități?
Personal, am o parte de coordonare, care înseamnă vreo oră două pe săptămână și duminica, în jur de patru ore și jumătate, de meditații.
Cum reușiți să îmbinați munca cu activitatea de voluntariat?
E un timp pe care îl aloc extra, nu pe durata muncii, dar mă gândesc că și lor le e greu, copiilor. Mă gândesc la ei și atunci, lucrurile devin mai simple.
Ce înseamnă voluntariatul pentru dumneavoastră personal?
Inițial mi-am propus să dau o mână de ajutor, mai mult din datorie. Dacă eu am fost privilegiat și am avut de toate, am vrut și să ofer cuiva care nu are. Cu gândul acesta am plecat, dar în timp lucrurile nu au mai stat chiar așa. Am observat că și tu, la rândul tău, primești foarte mult. Îți schimbi și mentalitatea și atitudinea. E o activitate care aduce beneficii în ambele sensuri.
Aveți vreo anumită întâmplare care va impresionat de-a lungul anilor?
Poveștile lor sunt impresionante. Sunt unii copii care au înnăscută dorința asta de învăța și de a răzbi în viață. Pe mine, personal, m-a motivat și impresionat deopotrivă faptul că acești copii ajung cumva izolați în clasa de la școală. Profesorilor le este greu să lucreze doar cu ei. Ajung în clasele mari și ei nu au cunoștințele elementare nici măcar pentru acel cinci. E o discrepanță mare între ce ar trebui să fie și ce este.
De ce ați încuraja pe altcineva să facă voluntariat?
Din același motiv pentru care am simțit și eu că trebuie să fac lucrul acesta: din datorie. Indiferent cum și cine ai fi tu în viață, cred că poți acorda puțin timp altuia care poate nu a beneficiat de aceleași lucruri ca tine și pentru că eu cred că făcând asta devii mai bun.
Oricine dorește să se alăture poate aplica în programul de voluntariat, până la data de 9 aprilie, pe site-ul https://www.ajungemmari.ro.
Se încarcă comentariile...
