"Poporul asta rade asa de mult pentru ca are necazuri atat de mari"

- Domnule Alexandru Arsinel, ne-am obisnuit deja ca, in noaptea dintre ani, sa fiti in casele romanilor, aducandu-le un gand bun si un zambet. Veti face si Revelionul acesta "la munca"? - Relativ.

- Domnule Alexandru Arsinel, ne-am obisnuit deja ca, in noaptea dintre ani, sa fiti in casele romanilor, aducandu-le un gand bun si un zambet. Veti face si Revelionul acesta "la munca"? - Relativ. De data aceasta, voi imbina un pic de munca si ceva mai multa relaxare, pentru ca voi fi cu sotia mea si cu prietenii la Sinaia. Si, ca de fiecare data, nu ma vor lasa fara sa "muncesc", ceea ce, desigur, imi face si placere, daca vad ca cei din jur ma doresc. - Ani la rand, Stela si Arsinel au facut o echipa foarte iubita de catre public. Care este secretul longevitatii acestui cuplu? - Cred ca publicul insusi, care ne-a dorit atata vreme. In 2003, vom implini 25 de ani de cand colaboram. Apoi, exista anumite trasaturi comune de caracter, faptul ca ne place sa muncim, ne leaga aceleasi ganduri, vrem sa ne perfectionam, suntem "rai" cu noi, in meserie. Si-apoi, am avut norocul sa lucram cu Mihai Maximilian, care ne-a scris atatea texte excelente si, chiar daca nu mai este printre noi, ne "ajuta" in continuare. - Cum asa? - Au ramas in urma lui o serie de texte nejucate, pe care ar fi pacat sa le lasam deoparte. Apoi, sunt o multime de texte de comedie sociala mereu valabile, pentru ca, din pacate, problemele Romaniei nu se prea schimba. Exista dorinta de a se schimba pe ici, pe colo, dar nu in partile esentiale... Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Cristina Stamate, Nae Lazarescu, Vasile Muraru, sunteti cu totii adevarati seniori ai teatrului de revista. - Ca in orice arta, e nevoie si de o generatie noua, careia sa i se predea stafeta. Are Romania o astfel de generatie? - Chiar acum o luna, am montat la Teatrul "Constantin Tanase" un spectacol intitulat "Stranepotii lui Tanase", cu texte reactualizate de Aurel Storin. In acest show joaca numai tineri. Oameni care trebuie sa se lupte, pentru afirmare, de pe scena. Si sa ajunga si in televiziune, unde, in prezent, foarte greu se mai patrunde, pentru ca jocurile sunt facute. Chiar si cei consacrati ajung mai greu in televiziuni, acolo unde tineretul ar trebui promovat foarte mult. Pentru a castiga lupta cu scena, e nevoie de ani intregi. Se castiga treapta cu treapta, e un drum lung, dar pe care se poate construi o cariera solida. Trebuie sa fii foarte precaut, pentru ca, odata ajuns in varful ierarhiei, sa nu te prabusesti. Caderea e cumplita. - Dumneavoastra ati fost ferit de astfel de "accidente"... - Mi s-au intins curse, am intalnit tot felul de capcane, dar nu m-am lasat. Suntem uneori la mana hazardului, ca sa nu spunem mai mult. Totul e sa ne facem treaba oriunde si oricand suntem solicitati. - Revenind la schimbul de maine al Revistei: v-ati gandit sa-i invatati si pe altii cate ceva din arta dumneavoastra? Sau ii lasati sa se descurce singuri, sa "fure" meserie? - Noi, cei din generatia mea, am furat meserie. Dar poate ca e vremea sa-i invatam pe tineri cum se face aceasta munca. Am avut astfel de "lectii", participand la noul spectacol de la "Tanase". M-am intalnit cu tinerii protagonisti, care nu cunosc inca mestesugul Revistei. Sunt lucruri pe care nu le-au studiat in scoala si cu care se intalnesc pentru prima oara pe aceasta scena. Exista un anumit ritm, diferit de cel al unei piese clasice de teatru. Nu ai 3 ore la dispozitie, ci doar 5 minute, in care sa-ti faci treaba. Daca in acele 5 minute nu-i cuceresti pe cei din fata ta, ai pierdut partida. Noi, cei cu experienta, trebuie sa-i ajutam pe incepatori sa castige aceasta partida. E firesc sa ne implicam, pentru ca aici e casa noastra. - Vorbind de casa, de ceva vreme preferati sa va retrageti departe de vacarmul Bucurestiului. Ati plecat "de la tara", iar acum sunteti un orasean care se refugiaza in afara peisajului citadin. Cum se explica acest "cerc" complet? - Eu provin dintr-o familie de oameni gospodari. N-am vrut sa folosesc banii pe care i-am castigat, pentru care m-am luptat crancen, pentru a ridica niste coloane la crasma. Asa ca am hotarat sa-i folosesc pentru familie si, pe vremea lui Ceausescu, am cumparat o casuta pe malul lacului Buftea, intr-o zona unde mai aveau case si alti artisti. Cu toate riscurile pe care le implica, in acele timpuri, o astfel de hotarare. Dupa Revolutie, spre deosebire de Stela, care si-a luat casa la mare, eu am preferat muntele, pe care il iubesc enorm, si mi-am luat o casa si la Sinaia. Pentru mine, pentru familie si pentru prieteni, cu care sunt impreuna de multe ori. - Ce gasiti in casa dumneavoastra de la Sinaia? - Liniste, echilibru, pofta de a reveni la munca. Si curajul de a lupta mai departe. Lupta este foarte importanta, ca si gestul de a nu renunta dupa un esec. - Pentru ce se lupta Alexandru Arsinel? - Ma lupt pentru mai bine. Sper ca Dumnezeu sa ma ajute. - Se apropie inca un Revelion. Va amintiti, printre atatea care au trecut, un Revelion neobisnuit? - Multe au fost neobisnuite. M-au gasit, in multe randuri, departe de casa, pe mine, care imi doresc intotdeauna sa petrec sarbatorile cu familia. De multe ori, acest lucru n-a fost posibil. Uneori, aflandu-ma in strainatate pe 31 decembrie, ma trezeam, la miezul noptii, singur, printre oameni care se distrau, gandindu-ma la ai mei, de acasa. Inainte de 1990, cand ni se trasa sarcina de a petrece Revelionul printre oamenii muncii, mergeam la Busteni, unde aveam si prieteni. Ii rugam sa ma lase sa incep cat mai devreme spectacolul, pentru a ma putea intoarce in Bucuresti, macar sa ciocnesc la 12 noaptea o cupa de sampanie cu familia. - Domnule Arsinel, ati facut sa rada generatii intregi de romani. Pe dumneavoastra ce va amuza? - Bucuria lor. Cand ii vad relaxati, aplaudand, imi rade sufletul, toata fiinta. Copiii mei ma fac sa rad, sunt haiosi amandoi. Apoi, prietenii mei, suntem un grup de oameni veseli. Si am convingerea ca, in general, oamenii veseli reusesc in viata. Rasul e un medicament extraordinar, vindeca multe. Tocmai de aceea rade poporul asta asa de mult, pentru ca are necazuri atat de mari. - La sfarsit de an, mai uitam de necazuri si privim cu speranta spre ce va urma. Ce asteptati de la 2003? - Sanatate, care este un lucru esential in viata si a carui importanta, greutate, o intelegem numai odata cu varsta. Imi mai doresc indexari cat mai multe si inflatie cat mai mica.