Politico: Întorsătura - satul românesc care resimte efectele emigraţiei

FOTO Arhivă

Politico prezintă într-un reportaj povestea satului Întorsătura, un exemplu românesc asupra efectelor emigraţiei tinerilor din Europa de Est în drumul către vest pentru o viaţă mai trainică.

La începutul anilor '90, precum alţi români, locuitorii din Întorsătura au început să plece în străinătate la muncă în ţări precum Italia, unde limba era mai accesibilă, iar mai târziu, după ce România a intrat în Uniunea Europeană, Marea Britanie şi Germania, potrivit Politico.

Majoritatea celor care au rămas în Întorsătura sunt bătrânii care trăiesc din pensii, ajutoare sociale sau bani trimişi de la rudele din străinătate. „La fiecare trei case locuite există una abandonată”, explică Marian Cioi, primarul satului.

Populaţia din Întorsătura a scăzut cu o cincime în ultimul deceniu şl jumătate. De la 1.786 de loccuitori în 2002, satul a ajuns acum la 1.470, scăzând de la fiecare an, potrivit primarului.

Exodul tinerilor din sat reflectă un fenomen care afectează atât Europa cât şi alte ţări din Europa Centrală şi de Est - oamenii îşi părăsesc ţara în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit în Europa de Vest şi se întorc doar în vacanţe sau deloc.

Din 1990, România s-a confruntat cu cea mai mare creştere a emigrării din UE, potrivit unor statistici recente ale Băncii Mondiale. Între 3 şi 5 milioane de români trăiesc acum şi lucrează în străinătate, reprezentând aproximativ o cincime din toată forţa de muncă a ţării.

„Din păcate tinerii noştri lucrează în alte ţări şi n-a mai rămas nimeni să lucreze într-o curte pentru a-i ajuta pe cei care au 70 de ani”, a adăugat Cioi.

În multe feluri, Întorsătura arată ca zeci de alte sate răspândite în toată România în care oamenii încă păstrează o relaţie puternică cu ruralul. Aproape jumătate din populaţia ţării locuieşte la ţară. Singurul drum asfaltat din Întorsătura este cel care duce către satele vecine. Restul drumurilor sunt din pământ şi pietriş, în care adesea oamenii îşi împotmolesc maşinile în zilele ploiase.

În zilele însorite, în faţa caselor care arată aproape toate la fel, localnicii dau frâu liber gâştelor să se plimbe şi se adună la o vorbă. Totuşi, în ultimii ani, banii trimişi de către rudele din străinătate au început să schimbe aspectul unor case. De asemenea, o parte dintre săteni au reuşit să-şi construiască băi interioare, restul încă făcându-şi nevoile în toaleta din spatele casei. Dacă în trecut satul era plin de răsetele celor mici, acum mai există doar 104 copii înscrişi la şcoala din sat. 

Călin este unul dintre singurii tineri care încă mai trăiesc în Întorsătura însă chiar şi acesta, împreună cu soţia, a lucrat o perioadă în străinătate în Germania.Cei doi obişnuiau să meargă două luni la muncitori sezonieri şi se întorceau cu 4.000 de euro, bani pe care i-ar fi câştigat în sat în timpul unui an.

Înainte de a începe să lucreze în Germania, Călin lucra într-o brutărie din sat, unde muncea timp de 12 ore pe zi pentru aproximativ 150 de euro pe lună. Între timp brutăria s-a închis, fiindu-i imposibil să concureze cu salariile oferite pentru munca sezonieră în străinătate.

Totuşi, nu doar sezonierii au încercat ţările străine, scrie Politico. Există în acelaşi timp şi persoane calificate care au luat drumul altor ţări pentru un salar mai bun, în special medicii. În 2013, numărul de medici români care lucrau în străinătate a depăşit 14.000, reprezentând o treime din numărul total de medici din ţară, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. În prezent, întregul sistem naţional de sănătate suptravieţuieşte cu resurse foarte limitate.

„Lucrurile nu merg bine în ţara asta. Continuă să-ţi ceară să plăteşti taxele şi impozitele, vor să-ţia toţi banii, dar e în continuare rău”, a relatat Călin. Împreună cu soţia acesta, acesta s-a gândit la copii dar gândul că cei mici n-ar avea niciun viitor în sat i-a ţinut pe cei doi pe loc.

Cu nimeni care n-a mai rămas să lucreze pământul, sătenii mai în vârstă au ajuns să-şi închirieze pământul lui Andreas Friedman, care deţine o fermă de aproximativ 3.500 de hectare în zonă. Acesta deţine singura afacere sustenabilă din sat, având un total de 35 de angajaţi. Totuşi, chiar şi acestuia îi este greu să-şi convingă muncitorii să rămână.

Friedmann a început un program pentru a-i instrui pe tineri să lucreze la ferma sa, plătindu-i cu salarii de 250 de euro pe lună, însă, la finalul programului, mulţi dintre tineri ajung să plece în străinătate.

„Întreaga ţară este afectată de lipsa forţei de muncă, iar acesta este doar începtul”, a conchis Friedmann.