Politica externa, model pentru cea interna

2002 a fost un an dificil pe plan international. Valul ridicat la 11 septembrie a continuat sa mature scena internationala, zguduind vechi aliante, maturand interese, repozitionand Statele Unite, dar

2002 a fost un an dificil pe plan international. Valul ridicat la 11 septembrie a continuat sa mature scena internationala, zguduind vechi aliante, maturand interese, repozitionand Statele Unite, dar si alte puteri, mai mici sau mai mari. Astfel, a continuat campania militara din Afganistan si s-au facut pregatiri pentru cea din Irak. In acelasi timp au aparut dispute intre SUA si aliatii europeni si divergente uneori ingrijoratoare intre America si lumea araba. Terorismul a continuat sa loveasca in toate colturile lumii: la Moscova, in Bali, in Kenya sau Orientul Mijlociu. Au aparut Coreea de Nord si Iranul, care ameninta lumea cu armele nucleare, perspectiva inspaimantatoare, ce se adauga la amenintarea atentatelor teroriste cu arme biologice sau chimice. Practic, in 2002 lumea a revenit la nivelul de alerta si tensiune maxima nemaiintalnite de la terminarea razboiului rece. Pe acest fond international dificil, Romania a obtinut in 2002 cele mai mari succese de politica externa din intreaga sa istorie, fapt care a adus tara noastra inapoi in civilizatia occidentala, de unde fusese smulsa in al doilea razboi mondial. 2002 este pentru Romania anul cand a fost invitata in NATO; anul cand presedintele Bush a sosit la Bucuresti, facand cunoscut ca America va ajuta Romania sa atinga gradul de civilizatie si prosperitate al lumii occidentale; anul cand Uniunea Europeana a fixat 2007 ca data-tinta pentru integrarea Romaniei si a suplimentat fondurile de preaderare cu miliarde de euro; in sfarsit, in 2002 romanii au capatat dreptul de libera circulatie in spatiul Schengen. S-a permis astfel contactul direct al cetateanului obisnuit cu civilizatia europeana careia de fapt ii apartine. Ceea ce multi romani si-au dorit pentru tara lor la Revolutia din 1989 s-a implinit in anul 2002, in planul politicii externe. Desigur ca se poate analiza cat la suta din succesul international al Romaniei se datoreaza guvernului de la Bucuresti si cat se datoreaza conjuncturii externe. Suprimarea vizelor pentru cetatenii romani este in cea mai mare masura meritul Bucurestiului. In schimb, reusita de la NATO este in aparenta datorata lui 11 septembrie. Aceasta legatura nu poate fi negata, dar, totusi, este meritul Bucurestiului ca a stiut sa foloseasca aceasta tragica oportunitate pentru a dovedi lumii in general si Statelor Unite in special ca Romania apartine clubului occidental. Masurile externe luate de guvernul de la Bucuresti au fost in mod clar in favoarea aducerii tarii in NATO si UE: de la trimiterea de militari romani pe frontul din Afganistan si pana la dosarele de negociere deschise cu Uniunea Europeana. La mijlocul acestui an, prin semnarea tratatului cu SUA in privinta Tribunalului penal international Romania s-a aflat o vreme sub focul incrucisat al intereselor americano-europene. Chiar daca am putea fi acuzati de slalom politic si lipsa de principii fata de aliati, in final rezultatul a fost pozitiv pentru tara noastra. Admiterea Romaniei in Vest a rezolvat sau a aplanat si problemele noastre in Est. Astfel, chestiunea semnarii tratatului cu Federatia rusa a ramas necesara, dar nu mai e stringenta. Important este ca dialogul a continuat. Ministrul Geoana si omologul sau rus Ivanov s-au vazut de trei ori, iar premierul Nastase s-a vazut cu Kasianov de doua ori. Relatia dificila cu Ucraina nu mai este doar problema Romaniei. Ucraina este acum o problema internationala, la fel ca si presedintele Leonid Kucima. In sfarsit, fata de regimul comunist din Republica Moldova Romania a manifestat maxima toleranta si deschidere, singura politica valabila pentru situatia in care se gaseste al doilea stat romanesc al Europei. Dupa 2002, Romania capata o alta statura in relatiile internationale. Europa si America incep sa ne ia in seama. Vecinii incep sa ne respecte, esticii sa dialogheze. Vechile legaturi cu lumea araba sau cu China capata noi valente pentru o Romanie apartinand lumii occidentale. Politica externa a fost singurul domeniu in care Romania, in 2002, a vorbit pe o singura voce. In nici un alt domeniu al societatii romanesti nu s-a manifestat aceeasi unitate: nici in viata politica, nici in cea economica. Poate ca au fost greseli si in politica externa, dar in nici un caz nu s-au inregistrat disputele absurde, conflictele sterile, confuzia si aberatiile pe teme pusilanime din politica interna. Poate ca succesul in politica externa ar putea fi un exemplu si o premisa pentru ca lucrurile sa porneasca cu adevarat in anul care vine si in interiorul Romaniei.