Patinoar în Cişmigiu la 1907

Odată cu venirea iernii şi a nopţilor geroase, şi când luciul lacurilor noastre din Capitală a îngheţat bocnă, a început să se desfăşoare şi vestitul concurs de patinaj pe lacul

Odată cu venirea iernii şi a nopţilor geroase, şi când luciul lacurilor noastre din Capitală a îngheţat bocnă, a început să se desfăşoare şi vestitul concurs de patinaj pe lacul Cişmigiu. Am putea spune că acest minunat patinoar natural reprezintă şi un concurs de împrejurări pentru toţi aceia care doresc să se iniţieze într-ale patinajului, acest sport modern, încă foarte puţin cunoscut la noi. Menţionăm faptul că în preajma patinoarului sunt şi instructori pentru începători, iar lecţiile se iau zilnic în câteva reprize pe oră. Preţurile sunt pentru toate pungile, iar plăcerea de a te iniţia într-un lucru nou şi modern, la modă chiar am spune, este deplină.

Cum Bucureştiul nu deţine încă un patinoar artificial, lacul Cişmigiu suplineşte minunat această lipsă pentru iubitorii sportului de iarnă. Cu atât mai mult, aici se găsesc şi patine pentru închiriere, căci, se ştie, patinele nu sunt la îndemâna oricui în privinţa preţului. Dar chiar şi aşa, plăcerea de a participa la spectacol, direct, pe gheaţă, alăturându-te curajoşilor sau contemplând de pe margine aventurile într'ale patinajului, plăcerea de a te recrea, distra şi bucura de frumuseţile iernii rămâne la îndemâna oricui doreşte. Grăbiţi-vă aşadar şi veniţi alături de bucureştenii care au învăţat cum să se bucure de iarnă într-un mod util şi plăcut. Parcul Cişmigiu vă aşteaptă.

Patinajul pe lacul Cişmigiu, foarte probabil o descoperire spontană a unei pături sociale foarte subţiri de curajoşi într-ale cotidianului urban de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a devenit curând o adevărată bucurie pentru mulţi bucureşteni. Vecinătatea restaurantului "Monte Carlo", dar şi a hotelului Palas, cu berăria "Gambrinus", au alimentat cu un public variat acest spectacol al iernii. Iniţierea într'ale patinajului în parcul Cişmigiu a rezistat în timp şi în anii interbelici. Cu lăsarea întunericului, destul de repede iarna, parcul era suficient de luminat pentru ca distracţia să poată continua. A fost o bucurie cotidiană pe care deceniile din urmă au dat-o uitării.