Parfum de cafea vieneza

In dimineata aceea Ristea venise devreme la biroul sau parlamentar. Secretara il astepta cu ibricul de cafea pe resou. Doua filtre si doua expresoare de firma, primite cu diverse ocazii, zile de

In dimineata aceea Ristea venise devreme la biroul sau parlamentar. Secretara il astepta cu ibricul de cafea pe resou. Doua filtre si doua expresoare de firma, primite cu diverse ocazii, zile de nastere, avansari in grad, zaceau nefolosite pe inoxul barului. Nu bea cafea decat facuta pe resoul sau cu samota crapata, in amintirea anilor de aur, cand incepea intotdeauna ziua de munca aruncand in ibric trei lingurite cu varf de cafea adevarata, adusa de la Viena, o lingurita de zahar si asteptand apoi sa nu dea in clocot. Turna usor caimacul in cana de tabla cu insemnele unitatii si numarul de inventar stantate pe coada si isi aprindea tigara si ea incalzita la filamentul resoului, ca baxurile cu DS venite de la albanezi stateau cam mult prin depozite si se umezeau. Adauga cu grija, inspirand aroma, restul de cafea. Atunci isi punea la punct planurile pentru ziua care urma sa inceapa. Inainte sa vina toata lumea, sa inceapa forfota, in ultimele clipe de liniste clasifica in minte cele mai recente informatii, cine s-a mai dovedit dusman al poporului, cine asculta la radio si de ce, cine unelteste inauntru si in afara tarii. Se puneau la cale operatiunile speciale, metodele de convingere, se potriveau ceasurile, se citea din statutul partidului. Totul trecuse. Ziua incepea cu aceeasi cafea, dar nu mai avea aroma de altadata. Ordinea de zi a Camerei Deputatilor nu prezenta niciodata ceva interesant. Sorbea cafeaua absent si doar recitirea unor pasaje dintr-un carnet cu coperte rosii mai reusea sa-i aduca un zambet imperceptibil pe fata. "Uitarea este cel mai mare inamic al nostru" isi soptea rasfoind un album cu fotografii pe care il scotea numai de 1 mai si de 23 august dintr-un sertar secret, mascat in rezervorul de la WC. Isi trecea usor degetele pe deasupra pozelor aranjate in ordine deasupra carora era notat cu creionul "Brasov sectia montaj general, promotia 1987". E drept, acum este un om instarit, conduce afaceri de milioane de dolari, este chiar co-baron judetean, dar parca ar renunta la tot numai sa mai simta aroma cafelei de altadata, sa stie ca il asteapta IMS-ul la scara si nu nenorocitul asta de Mecedes pe care si l-au tras acuma toti ghertoii. Dar roata se intoarce. Dimineata asta este speciala. Secretara s-a coafat si ea ca la marile ocazii. La 8 fix un curier special suna la usa. Lasa pe semnatura un plic cafeniu, sigilat. Desi emotionat, reuseste sa-l desfaca fara sa-l rupa, ca in tinerete. O hartie plina de stampile il anunta ca a intrat in NATO, are avizul de securitate ORNISS. Se inchide in birou si mai pune o cafea pe resou. Suna telefonul, strident. Nu raspunde. Insista. In cele din urma ridica receptorul. "Gospodin Ristea, sunt eu, Ghenadi Parvanov, de la Sofia, v-am gasit umbrela pe care v-am imprumutat-o in 1980 in trenul de Giurgiu si ati pierdut-o in RFG", se aude stins de la celalalt capat al firului.