Pagina cititorului: „Îmi place fotbalul“

Abonat de peste zece ani la „Adevărul“ este şi Alexandru Ciucă, 59 de ani, din Bucureşti. În prezent este pensionar, după ce a activat în domeniul telecomunicaţiilor.

„Îmi plac toate articolele. Citesc informaţii despre orice domeniu, nu am unele preferate, pentru că vreau să fiu informat", spune bărbatul. Preferatele sale sunt însă paginile de opinii: „Îi apreciez pe toţi comentatorii dumneavoastră: Ion M. Ioniţă, Liviu Avram, Florin Iaru - ca să numesc doar câţiva".

Alexandru Ciucă mai spune că noul ziar „Adevărul" de 64 de pagini are un format mult mai atrăgător decât cel anterior: „Ziarul este bine pus la punct, este structurat aşa cum şi-ar dori un cititor", apreciază Alexandru Ciucă.

Abonatul mărturiseşte că urmăreşte cu interes evenimentele sportive, dar şi modul cum acestea sunt reflectate în ziare. În «Adevărul» mi-ar plăcea să văd mai multe pagini de sport. De exemplu, acum avem campionatul intern de fotbal şi aş vrea să citesc cât mai multe despre cum s-au pregătit echipele, care este componenţa acestora după pauza de vară. În general, mă interesează ce s-a întâmplat cu echipele de fotbal în timpul pauzei competiţionale", a adăugat Alexandru Ciucă.

Editorialul cititorului: Înghiţiţi de anormalitate

Mă întreb de multă vreme de unde vine acest sentiment de autoconservare exacerbată a românilor? La un moment dat am fost tentat să cred că lipsa de educaţie ar putea fi motivul, însă am realizat destul de repede că un astfel de argument nu este decât în parte valabil, din moment ce o sumedenie de oameni şcoliţi, cu pretenţii, susţin că problemele societăţii nu sunt şi problemele lor. Laşitatea, indiferenţa şi lehamitea nu se măsoară în diplome de absolvire. Ele apar mai degrabă ca o moştenire, din generaţie în generaţie, şi devin la un moment dat trăiri normale într-o societate anormală.

Octavian Paler scria că „pentru noi, libertatea a însemnat mulţi ani şi, în bună măsură, mai înseamnă şi azi, doar ieşirea din cuşcă. Închişi într-un «paradis» înconjurat cu o cortină de fier, constrânşi să ne fie frică şi, totodată, să constatăm zilnic că prin frica noastră îi ajutăm pe cei care ne înfricoşează să ne înfricoşeze şi mai mult, am uitat că libertatea are propria ei ordine. Ne-am format o imagine falsă, denaturată a libertăţii, din pricina căreia suntem şi azi descumpăniţi". Sau: „De­zastrele de scurtă durată, cum ar fi un război, te pot omorî, dar nu ajung să facă răul să pară normal, pe când în dezastrele de lungă durată, cum a fost şi este în cazul nostru, anormalitatea te înghite ca o apă".

Este foarte posibil ca Paler să aibă dreptate, iar răul pe care îl trăim azi să se fi născut în trecutul nostru nenorocit, dar azi nu mai avem nicio scuză pentru răul care li se pregăteşte copiilor noştri, având în vedere că, între timp, am dobândit dreptul de a gândi liber şi corect. E limpede că în deplină libertate poţi să vorbeşti inutil cât vrei şi că sentimentul inutilităţii are cam acelaşi efect ca frica, ce duce încet, dar sigur la lehamite. Trebuie însă să înţelegem foarte bine că depravarea regimului impus de anumiţi politruci în ultimii 20 de ani tocmai pe asta se bazează, pe lehamitea noastră. Florin  Frăţilă