Pagina cititorului

Flaviu Bonţe (Oradea, judeţul bihor)

Orădeanul Flaviu Bonţe (43 de ani) este abonat al ziarului „Adevărul" din 2008. Inginer de profesie, bărbatul spune că a intrat în contact prima dată cu ziarul nostru în 1990, căci bunicul său cumpăra „Adevărul" în mod constant.

„Un ziar obiectiv" 

 Flaviu explică de ce s-a decis să-şi facă abonament: „Apreciez faptul că ziarul «Adevărul» este obiectiv. Este un ziar care, în loc să facă scandal, ştie să-i tragă de mânecă pe vinovaţi". Flaviu Bonţe are cuvinte de laudă şi despre articolele preluate din presa internaţională, şi nu numai: „Apreciez vorbele de duh, pe care am început să le decupez şi să le colecţionez. Îl respect pe Grigore Cartianu pentru umorul său fin şi pentru subiectele pe care le abordează. Citesc cu interes şi paginile sportive", a adăugat bărbatul.

Ecuaţia socială

Bineînţeles că nu putem minimaliza un întreg sistem la câteva calcule matematice concrete. Este absurd să spui că este de la sine înţeles că 1 +1 = 2, când ecuaţia socială este una cu mulţi termeni necunoscuţi, iar semnele iniţiale tind să cunoască schimbări subite  şi „treceri peste egal", când ţi-e lumea mai dragă. Poate că dacă am încerca să revenim la matematica cu segmente ori la mulţimi...

Aş putea spune aşa: din „ograda" noastră se pot hrăni 20 de milioane de persoane. Fiecare trebuie să facă în aşa fel încât toate produsele agricole să fie semănate, îngrijite şi recoltate la timpul potrivit. În funcţie de aportul  la bunăstarea cămării, porţia de mâncare poate cunoaşte diversitate şi îndestulare. Dacă produsele recoltate sunt suficiente pentru a hrăni numărul total de persoane şi pentru a acoperi şi o mică perioadă din anul ce urmează, ne putem declara fericiţi, pentru că nu trebuie să răbdăm foame ori să mergem la „ograda" vecină să împrumutăm.

Cu cât munca celor hrăniţi de „ogradă" este mai calitativă şi mai bine raţionalizată, produsele recoltate pot depăşi nevoile de hrană pentru anul în curs şi anul viitor, iar surplusul poate fi valorificat prin vecini. Aici începe problema în sine. Dacă ograda noastră începe să ne dea mâncare din belşug, rezerve de produse şi bani, cum aflăm care este dreptatea împărţirii? Cum demonstrăm cine, cât a lucrat? Şi cine este îndreptăţit să împartă dreptatea?

Într-o „ogradă" plină de specialişti şi consultanţi, evaluarea muncii pe cap de locuitor însă trebuie să înceapă cu eliminarea celor amintiţi. E adevărat că munca de concepţie merită răsplată maximă, însă din 20 de mililoane de guri de hrănit, 15 milioane sunt specialişti şi consultanţi, gravide, pensionari de lux, handicapaţi, copii cu cerinţe educative speciale. În aceste condiţii, matematica se lasă păgubaşă şi pleacă în Spania să se uite peste gard cum cei cinci milioane visează la căpşuni trase pe brânci.  ; Raluca Neniu